TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis.

TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis.

TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Învechit) Tergiversare. Mencicof... se jăluiește sultanului de tergiversațiunile lui Fuad, tratîndu-l de om de rea-credință și de mincinos. GHICA, S. 367.

tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni

tergiversațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni

TERGIVERSAȚIÚNE s. v. amânare, tărăgănare, tergiversare.

tergiversațiune s. v. AMÎNARE. TĂRĂGĂNARE. TERGIVERSARE.