TERFELOÁGĂ s. f. v. terfelog.

TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og.

TERFELOÁGĂ s. f. v. terfelog.

TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og.

TERFELOÁGĂ s. f. v. terfelog.

TERFELÓG, terfeloage, s. n. 1. Registru, catastif, condică. Scriau la terfelogul logofeției atîtea cărături de la pădure. SADOVEANU, N. F. 9. 2. (Mai ales la pl.) Termen de dispreț pentru cărți, acte, documente vechi, rupte; hîrțoage. Mamă, ia mai dă-mi, rogu-te, cărțile mele oleacă. – Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete. C. PETRESCU, R. DR. 29. Voi căta pintre terfeloagele mele copia corespondenții ce au ținut la 1858 pentru apărarea titlului de Principatele Unite. ALECSANDRI, S. 250. – Variante: tîrfălóg (CAMILAR, N. II 269), tărfălog (NEGRUZZI, S. I 185) s. n., terfeloágă (PAS, Z. I 20, ALECSANDRI, T. 100) s. f.

terfelóg s. n., pl. terfeloáge

terfelóg s. n., pl. terfeloáge

TERFELOÁGĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

TERFELÓG s. hârțoagă.

TERFELÓG s. v. catastif, condică, registru.

terfelog n. 1. registru provizoriu; 2. pl. acte, cărți vechi. [Tras din terfelì].

taftalóg, traftalóg și terfelóg n., pl. oage (ngr. taftalógos, care înșiră aceleașĭ lucrurĭ, infl. de terfelesc orĭ și de tefter. V. taŭtologie). Iron. Carte saŭ condică voluminoasă și unsuroasă, chitan, hîrțoagă. – Și tîrfălóg și terfeloagă.

terfelóg, V. taftalog.

terfeloagă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

TERFELOG s. hîrțoagă.

terfelog s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.

terfeloagă, terfeloage s. f. prostituată