Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru terfelire

TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – V. terfeli.
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – V. terfeli.
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mînji. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli.
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelíre s. f., g.-d. art. terfelírii; pl. terfelíri
terfelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. terfeleáscă
terfelíre s. f., g.-d. art. terfelírii; pl. terfelíri
TERFELÍ vb. v. dezonora.
TERFELÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
TERFELÍRE s. v. dezonorare.
A TERFELÍ ~ésc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de îmbrăcăminte) A face să se terfelească. 2) A umple de murdărie; a murdări; a mânji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî. /tearfă + suf. ~eli
A SE TERFELÍ mă ~ésc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) 1) A deveni asemănător cu terfele; a se uza prin întrebuințare sau exploatare neglijentă. 2) A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /tearfă + suf. ~eli
terfelì v. 1. a uza, a mânji: a-și terfeli hainele; 2. fig. a ocărî: am să-l terfelesc în foaia mea AL. [Cf. tărfă, cârpă].
terfelésc v. tr. (var. din tervelesc, dervelesc, berghelesc). Uzez, murdăresc (o haĭnă). Fig. Ocărăsc, batjocuresc, fac de rîs.
TERFELI vb. a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.)
terfeli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.
TERFELIRE s. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.)

Terfelire dex online | sinonim

Terfelire definitie

Intrare: terfeli
terfeli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: terfelire
terfelire substantiv feminin