Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru terfelire

TERFEL├Ź, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murd─âri, a m├ónji, a p─âta. 2. Fig. A ├«njosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. ÔÇô Din tearf─â.
TERFEL├ŹRE, terfeliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a terfeli ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. terfeli.
TERFEL├Ź, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murd─âri, a m├ónji, a p─âta. 2. Fig. A ├«njosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. ÔÇô Din tearf─â.
TERFEL├ŹRE, terfeliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a terfeli ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. terfeli.
TERFEL├Ź, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murd─âri, a m├«nji. 2. Fig. A ├«njosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase ┬źdin dragoste┬╗ o fat─â f─âr─â nimic, cu rude mizerabile, pun├«ndu-se ├«n conflict cu propria lui familie, ca apoi s─â fie terfelit. C─éLINESCU, E. O. II 84. S─â dezerteze ╚Öi s─â terfeleasc─â onoarea militar─â! Cuv├«nt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am s─â-l terfelesc... ├«n foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.
TERFEL├ŹRE, terfeliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a terfeli.
terfel├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. terfel├ęsc, imperf. 3 sg. terfele├í; conj. prez. 3 s─â terfele├ísc─â
terfel├şre s. f., g.-d. art. terfel├şrii; pl. terfel├şri
terfel├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. terfel├ęsc, imperf. 3 sg. terfele├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. terfele├ísc─â
terfel├şre s. f., g.-d. art. terfel├şrii; pl. terfel├şri
TERFEL├Ź vb. v. dezonora.
TERFEL├Ź vb. v. jego╚Öi, m├ónji, murd─âri, p─âta.
TERFEL├ŹRE s. v. dezonorare.
A TERFEL├Ź ~├ęsc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de ├«mbr─âc─âminte) A face s─â se terfeleasc─â. 2) A umple de murd─ârie; a murd─âri; a m├ónji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocar─â; a batjocori; a oc─âr├«. /tearf─â + suf. ~eli
A SE TERFEL├Ź m─â ~├ęsc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) 1) A deveni asem─ân─âtor cu terfele; a se uza prin ├«ntrebuin╚Ťare sau exploatare neglijent─â. 2) A se umple de murd─ârie; a deveni murdar; a se murd─âri; a se m├ónji; a se m├ózg─âli. /tearf─â + suf. ~eli
terfel├Č v. 1. a uza, a m├ónji: a-╚Öi terfeli hainele; 2. fig. a oc─âr├«: am s─â-l terfelesc ├«n foaia mea AL. [Cf. t─ârf─â, c├órp─â].
terfel├ęsc v. tr. (var. din tervelesc, dervelesc, berghelesc). Uzez, murd─âresc (o ha─şn─â). Fig. Oc─âr─âsc, batjocuresc, fac de r├«s.
TERFELI vb. a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.)
terfeli vb. v. JEGO╚śI. M├ÄNJI. MURD─éRI. P─éTA.
TERFELIRE s. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, (fig.) ├«ntinare, m├«njire, murd─ârire, p─âtare, p├«ng─ârire, profanare, spurcare, (├«nv. fig.) profana╚Ťiune. (~ memoriei cuiva.)

Terfelire dex online | sinonim

Terfelire definitie

Intrare: terfeli
terfeli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: terfelire
terfelire substantiv feminin