TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi.

TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi.

TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cîntărit, format dintr-o pîrghie mobilă cu două brațe egale, la capetele libere ale cărora atîrnă cîte un taler (într-unul punîndu-se obiectul de cîntărit și în celălalt greutățile); p. ext. (rar, la pl.) talerele balanței. V. balanță, cîntar. Fig.) Nu-mi măsur bine versul? Ce? Cum? Auzi... acolo!... eu am rima justă – tu? false terezii. CARAGIALE, O. III 112. (Cu grafie învechită) Tereziele își încep danțul cel destrămat, care în sus, care în jos; de o parte guvernul... pe de altă parte... poporul. ODOBESCU, S. III 335. – Variantă: tirizíe (GALACTION, O. I 140) s. f.

terezíe s. f., art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile

terezíe s. f., art. terezia, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile

TEREZÍE s. v. taler.

terezíe (-íi), s. f. – Taler de balanță. – Var. tirizie. Megl. tereziiă. Tc. terazi (Roesler 604; Șeineanu, I, 356; Lokotsch 2029), din per. tärazu, cf. alb. terezi, sb. terezija.

TEREZÍE ~i f. 1) Cântar constând dintr-o pârgie mobilă cu două brațe egale, de care este atârnat câte un taler. 2) Vas al unui cântar, în care se pun greutățile sau obiectul de cântărit; taler. [G.-D. tereziei] /<turc. terazi

terezie f. cumpănă, cântar mai mic. [Turc. TERAZI].

terezíe și tirizíe f. (turc. [d. pers.] terazi, balanță; terazi gözü, taleru balanțeĭ). Sud. Vechĭ. Cantar cu doŭă talere, cumpănă. Azĭ. Taler de cantar.

tereziile s. pl. art. v. BALANȚA. CÎNTARUL. CUMPĂNA.