terestru definitie

14 definiții pentru terestru

TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre.
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre.
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care se referă la planeta noastră; de pămînt sau de pe pămînt, al pămîntului; pămîntesc. Glob terestru. ▭ Numai cîrdurile de păsări, picînd deodată din cer, pot să acopere atît de repede și de total o suprafață terestră, făcînd-o de nerecunoscut. BOGZA, C. O. 158. ♦ De natură materială. Unii pregătindu-se să cucerească situații politice, alții avere, alții mai știu eu ce satisfacții terestre. C. PETRESCU, C. V. 22. ◊ Magnetism terestru v. magnetism.
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. sg. teréstră, pl. teréstre
TERÉSTRU adj. v. pământesc.
Terestru ≠ extraterestru
TERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. [Cf. fr. terrestre, lat. terrestris].
TERÉSTRU, -Ă adj. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. ◊ de natură materială. (< fr. terrestre, lat. terrestris)
TERÉSTRU ~ stră (~ ștri, ~ stre) 1) Care ține de pământ; propriu pământului; pământesc. 2) Care trăiește pe pământ; de pe pământ. 3) Care se realizează pe pământ. Transport ~. [Sil. -res-tru] /<fr. terrestre, lat. terrestris
terestru a. pământesc.
*teréstru, -ă adj. (lat. terrestris, d. terra, pămînt). Al planeteĭ noastre: globu terestru. De uscat, de pe uscat: planete terestre, armata terestră. Fig. De pe acest pămînt, din această lume: gîndirĭ terestre.
TERESTRU adj. pămîntesc, (livr.) teluric, (rar) terian. (Viața ~.)
OBIECTIV PENTRU TRAGERILE TERESTRE țintă punctuală, liniară sau zonală asupra căreia urmează a se executa tragerea cu armamentul de la bord sau a se lansa bombele.

terestru dex

Intrare: terestru
terestru adjectiv