teren definitie

20 definiții pentru teren

TERÉN, terenuri, s. n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde șansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului; la locul de producție. 3. (Urmat de determinări care arată destinația) Spațiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.
TERÉN, terenuri, s. n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde șansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului; la locul de producție. 3. (Urmat de determinări care arată destinația) Spațiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.
TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele. – Tot + teren (după fr. tout-terrain).
TERÉN, terenuri, s. n. 1. Întindere de pămînt. În orice caz, vom avea nevoie de teren pentru construcții, birouri, magazii, cisterne. C. PETRESCU, R. DR. 200. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului, la locul de producție (nu în birou). Astăzi am fost pe teren, pe la brigăzi. MIHALE, O. 289. ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, condițiile înainte de a întreprinde ceva; a se informa. Între timp voi pipăi terenul să aflu toate prețurile din județ și să văd dacă nu putem provoca o concurență. C. PETRESCU, R. DR. 212. A cîștiga teren = a progresa puțin cîte puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a părăsi un cîmp de acțiune, a ceda, a se da bătut. Vrei să pleci, prietene Mirel? Aceasta înseamnă că n-ai de fel fler de gazetar. Părăsești terenul tocmai cînd ceaiul dansant... începe să fie mai interesant. C. PETRESCU, C. V. 189. A pregăti terenul v. pregăti. A pierde teren v. pierde. ◊ (Urmat de determinări care arată calități sau proprietăți ale solului) Dumneata ai înstrăinat pămînt pentru plugărie; cei ce l-au cumpărat, cumpărau teren petrolifer, știind că acolo se află păcură. C. PETRESCU, A. 333. ◊ (Urmat de determinări care arată destinația) Teren sportiv. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Accidente de teren. ▭ Acestea sînt formațiunile sedimentare ale terenurilor paleozoice și secundare. I. IONESCU, M. 49. ♦ Loc, regiune. Nu cunosc terenul și am nevoie de o călăuză. REBREANU, P. S. 57. 2. Fig. Cîmp, domeniu de activitate, de preocupări; poziție pe care se situează cineva. Toți cîți au scris despre criticile mele, deși se deosibesc de mine în unele privinți, stau însă mai toți pe același teren modern științific ca și mine. GHEREA, ST. CR. II 9.
terén s. n., pl. terénuri
terén s. n., pl. terénuri
TERÉN s. 1. v. loc. 2. teren viran v. maidan. 3. v. sol. 4. v. regiune.
TERÉN s. v. domeniu, sector.
TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la fața locului; la locul de muncă. [< fr. terrain].
TERÉN s. n. 1. întindere de pământ. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câștiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acțiune; a părăsi ~ ul = a ceda, a se da bătut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spațiu amenajat pentru sporturi și recreare. 3. totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 4. loc unde se desfășoară o activitate, unde are loc o acțiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. ♦ pe ~ = la fața locului; la locul de muncă. (< fr. terrain)
terén (-nuri), s. n. – Întindere de pămînt, loc destinat unor activități, cîmp. Fr. terrain.
TERÉN ~uri n. 1) Întindere de pământ (delimitată în funcție de relief); porțiune de pământ. ◊ A pregăti ~ul a face lucrări pregătitoare înainte de a întreprinde ceva. A sonda (sau a pipăi, a tatona) ~ul a cerceta împrejurările (înainte de a întreprinde ceva) pentru a-și asigura reușita. A câștiga ~ a progresa într-o acțiune, reușind puțin câte puțin. A părăsi ~ul a ceda; a se da bătut. 2) Sol dintr-o porțiune a scoarței terestre, considerat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafață de pământ special amenajată în vederea anumitelor lucrări sau activități. 4) fig. Domeniu de activitate; sferă de preocupări. ◊ Pe ~ la fața locului; la locul de muncă. /<fr. terrain
teren n. 1. spațiu de pământ: a ocupa un teren vast; 2. pământul considerat sub raportul calităților sale productive: teren bun, prost; 3. solul considerat în raport cu caracterele sale geologice: teren jurasic; 4. fig. situațiunea spiritelor, starea împrejurărilor: a studia terenul (= fr. terrain).
*terén n., pl. urĭ și e (fr. terrain, d. lat. pop. *terránum, cl. terrénum, teren, terrénus, de pămînt. V. țară). Oare-care întindere de pămînt: o casă cu un vast teren. Fel de pămînt de exploatat: teren arabil, petrolifer. Geol. Fel de pămînt după originea luĭ: teren de aluviune. Fig. Starea (dispozițiunea) spiritelor, oameniĭ cu care aĭ a face: a sonda, a cunoaște terenu. Situațiune bună, credit, stimă publică: a cîștiga teren asupra unuĭ adversar. Situațiune bună (saŭ rea) lucrurĭ în care te pricepĭ (orĭ nu): a fi pe terenu tăŭ, a te pune pe un teren bun (saŭ răŭ). Domeniŭ, cîmp de lucru: a lucra pe (saŭ în) terenu filologiiĭ. A ĭeși pe teren, a te bate în duel. A rămînea pe teren, a muri în duel.
TEREN s. 1. loc. (Un ~ de casă.) 2. teren viran = maidan, (înv.) viranea. (Jucau mingea pe un ~.) 3. pămînt, sol. (~ podzolic, lutos, nisipos etc.) 4. loc, regiune, ținut, zonă. (Nu cunoaște bine ~.)
teren s. v. DOMENIU. SECTOR.
TERENURI CULTIVATE. Subst. Teren cultivat, teren arabil (cultivabil), cultură, semănătură; ogor, ogoraș (dim., pop.), țarină, arătură, cîmp, pămînt, glie, cohalm (reg.). Lan, holdă, holdiță (dim.). Lan (holdă) de grîu, grîne; porumbiște, păpușoi (reg.), păpușoiște (reg.), mălăiște (reg.), cucuruz (reg.), cucuruzaștină (reg.); orzărie, orz; oveze; meiște, mei; orezărie, rizicultură. Trifoiște; mohor. Cînepiște, cînepărie (rar); iniște, bumbăcărie. Grădină, grădiniță (dim.), grădinuță, grădinărie; grădină de flori, florărie; grădină de pomi, livadă; livadă de pruni, prunet, prunărie, pruniș, pruniște (reg.), perjărie (reg.); livadă de peri, periș; livadă de vișini, vișinet (rar); livadă de zarzări, zarzachie (pop.). Plantație, săditură, sad (înv.). Vie, podgorie. Vb. A cultiva, a ara; a desțeleni; a afîna; a grăpa; a semăna, a însămînța. V. cereale, legume și zarzavaturi, pomi fructiferi.
TEREN DE AERONAUTICĂ CIVILĂ suprafață plată care permite decolarea și aterizarea aeronavelor, putând fi de mai multe feluri: aeroport, pentru traficul de călători și de marfă; aerodrom, pentru activități sportive, utilitare, sanitare și militare; terenuri de lucru, pentru aviația utilitară și terenuri/zone de aterizare pentru concursuri, acestea trebuind omologate, pe ele desfășurându-se activități de zbor numai ziua și în condiții meteo normale.
a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.
mingea este în terenul lui... expr. (pub.) cel care trebuie să-și asume răspunderea este...

teren dex

Intrare: teren
teren substantiv neutru