Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru terciuire

TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui.
TERCIUÍRE, terciuiri, s. f. Acțiunea de a terciui și rezultatul ei; terciuială. – V. terciui.
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui.
TERCIUÍRE, terciuiri, s. f. Acțiunea de a terciui și rezultatul ei; terciuială. – V. terciui.
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; p. ext. a strivi, a zdrobi. Cele din urmă peticuțe de omăt se înmuiaseră și terciuiseră glodul. MIHALE, O. 7. Oamenii... veneau ca o aripă mare, de-o nebănuită putere, pornită să măture, să macine și să terciuiască... toată curtea boierească. GALAN, Z. R. 210.
TERCIUÍRE s. f. Acțiunea de a terciui.
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuíre s. f., g.-d. art. terciuírii; pl. terciuíri
terciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. terciuiáscă
terciuíre s. f., g.-d. art. terciuírii; pl. terciuíri
TERCIUÍ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleșcăi, a se muia, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructul prea copt s-a ~.)
TERCIUÍRE s. storcire, strivire, zdrobire. (~ fructelor.)
A TERCIUÍ ~iésc tranz. 1) A face să capete aspect de terci; a face terci. 2) fig. A face să nu mai existe, distrugând (prin spargere, stricare, dărâmare). /terci + suf. ~ui
tercĭuĭésc v. tr. (d. tercĭ). Prefac într’o pastă moale ca tercĭu (prune, domate) strivindu-le pe sită.
TERCIUI vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleșcăi, a se muia, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructul căzut din copac s-a ~.)
TERCIUIRE s. strivire, zdrobire. (~ fructelor.)

Terciuire dex online | sinonim

Terciuire definitie

Intrare: terciui
terciui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: terciuire
terciuire substantiv feminin