Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru terci

TERCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec.
TÉRCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec.
TERCI, terciuri, s. n. Mîncare constînd din mălai fiert în apă; mămăligă foarte subțire. Dacă aduci întîi terciul, Pe urmă aduci de surdă Oaspetelui oau (= ouă) și urdă. PANN, P. V. II 148. Zeamă de terci... Acum cum ar fi mîncat. TEODORESCU, P. P. 487. ◊ Fig. (Cu aluzie la lipsa de consistență a mîncării) Bălăcea prin terciul subțire ce-i trecea de ștaifurile scîlciate, se urca pe pantaloni ca două jgheaburi umede. I. BOTEZ, ȘC. 99. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) terci = a face (pe cineva sau ceva) una cu pămîntul; a face praf. – Variantă: telci (ȘEZ. V 6) s. n.
terci s. n., pl. térciuri
terci s. n., pl. térciuri
TERCI s. 1. păsat, (reg.) cir, meșniță, rișcașă. (A mâncat ~ de mălai.) 2. (înv. și reg.) mlat, (reg.) coleașă, letiu, (Mold.) clic. (Mămăliga foarte moale se numește ~.)
térci (-iuri), s. n. – Mămăligă foarte moale, coleașă. Origine necunoscută, poate expresivă; dar nu e atestată rădăcina cu care s-ar putea pune în legătură. Explicația din Germ. Sterz (Cihac, II, 532; Tiktin) este greu de admis. – Der. terciui, vb. (a face terci); terciuială, s. f. (acțiunea de a face terci).
TERCI ~iuri n. 1) Partea lichidă din conținutul mămăligii care fierbe; mămăligă foarte moale. ◊ A face ~ pe cineva (sau ceva) a zdrobi, a strivi pe cineva (sau ceva). 2) Fel de mâncare preparat din mălai (și alte crupe), fiert cu apă (și cu grăsime). /Orig. nec.
terciu n. mămăligă semilichidă ce țăranul o mănâncă cu brânză ori cu zeamă de prune: cine are piper mult, bagă și în terciu PANN. [Origină necunoscută].
tercĭ n., pl. urĭ (cp. cu germ. de sus sterz, störz, tercĭ). Amestec semi lichid de făină (de popușoĭ, de grîŭ) cu apă (ferbinte saŭ rece): mămăliga, în ainte de a se întări, e tercĭ. – În nord cir. V. sos.
TERCI s. 1. păsat, (reg.) cir, meșniță, rișcașă. (A mîncat ~ de mălai.) 2. (înv. și reg.) mlat, (reg.) coleașă, letiu, (Mold.) clic. (Mămăliga foarte moale se numește ~.)

terci definitie

terci dex

Intrare: terci
terci substantiv neutru