terasare definitie

2 intrări

9 definiții pentru terasare

TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasá vb., ind. prez. 1 sg. teraséz, 3 sg. și pl. teraseáză
terasáre s. f., g.-d. art. terasării; pl. terasări
TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr. terrasser].
TERASÁRE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa].
TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser)
TERASÁRE s. f. acțiunea de a terasa. ◊ metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. (< terasa)
A TERASÁ ~éz tranz. (terenuri) A înzestra cu terase. /<fr. terrasser

terasare dex

Intrare: terasa
terasa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: terasare
terasare substantiv feminin