TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament.

TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament.

TERASAMÉNT, terasamente, s. n. Lucrare constînd din săpături în pămînt sau umpluturi, executate în vederea realizării unei construcții sau pentru extragerea unor materiale; rezultatul unei astfel de lucrări. Terasamentul căii ferate. ▭ Stăm îngrămădiți în dosul terasamentului și așteptăm mereu. CAMIL PETRESCU, U. N. 310.

terasamént s. n., pl. terasaménte

terasamént s. n., pl. terasaménte

TERASAMÉNT s.n. Lucrare care constă în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate. ♦ Totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, a unei căi ferate etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. terrassement].

TERASAMÉNT s. n. ansamblu de lucrări în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate; totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, căi ferate etc. (< fr. terrassement)

TERASAMÉNT ~e n. 1) Ansamblu de lucrări constând în modificarea formei naturale a pământului în vederea realizării unei construcții. 2) Masă de pământ și pietriș deplasată și dispusă în formă de ridicătură, servind ca bază pentru o construcție (mai ales cale ferată, șosea, dig etc.). /<fr. terrassement

terasament n. grămădire de pământ într’un loc.

*terasamént n., pl. e (fr. terrassement). Săparea pămîntuluĭ p. șanțurĭ, nivelărĭ ș. a. Grămadă de pămînt nivelat: terasamentu unuĭ drum de fer. V. umplutură.