terasa definitie

3 intrări

34 definiții pentru terasa

TERÁS s. m. v. teraz.
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz.
TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse.
TERÁZ s. n. Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri. [Var.: terás s. n., terásă s. f.] – Et. nec.
TERÁS s. m. v. teraz.
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz.
TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse.
TERÁZ s. n. Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri. [Var.: terás s. n., terásă s. f.] – Et. nec.
TERÁSĂ1 s. f. v. teraz.
TERÁSĂ2, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș și servind de obicei ca loc de odihnă. Organista templului apare pe terasă. GALACTION, O. I 244. Bogoiu... a rămas încruntat pe șezlong, pe terasă. SEBASTIAN, T. 88. Colo, mai departe, se-nalță a noastră casă Cu albă colonadă deasupra pe terasă. ALECSANDRI, T. II 202. ♦ Suprafață plană, amenajată în parcuri sau în grădini, pe o ridicătură de teren, și susținută de obicei de un zid. ♦ Porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sînt așezate mese. Și pe publice terase plîng viori sentimental. BACOVIA, O. 137. 2. (Mai ales la pl.) Suprafață de teren în formă de trepte, provenite mai ales din ridicarea treptată a scoarței pămîntului și așezate la diferite niveluri deasupra albiei unei ape curgătoare. Muierea cea grasă... își plimba ochii peste treptele largi ale teraselor de vie ce se povîrneau lin spre lac. DUMITRIU, N. 234. Pe largile terase ale muntelui, mase întregi de oameni forfotesc. BOGZA, C. O. 179. Pe-o terasă înaltă... se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 8.
TERÁZ s. n. (Și în forma terasă) Un soi de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri. – Variantă: terásă s. f.
terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
teráz s. n.
terás s. m.
terasá vb., ind. prez. 1 sg. teraséz, 3 sg. și pl. teraseáză
terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
teráz s. n.
TERÁSĂ s. (GEOGR.) terasă aluvială = terasă de acumulare; terasă de acumulare v. terasă aluvială.
TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr. terrasser].
TERÁSĂ s.f. 1. Construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ține loc de acoperiș plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui râu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].
TERÁS s. m. varietate de struguri hibrizi cu boabe mici, negre, cu miezul incolor și moale. ◊ vin din acești struguri. (< fr. terras)
TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser)
TERÁSĂ s. f. 1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc. ◊ platformă (acoperiș plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc. ◊ suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare. ◊ porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)
terásă (-se), s. f.1. Taluz, platformă. – 2. Balcon, pridvor, foișor. – Mr. tărață. Fr. terrase, în mr. din it. terrazza, cf. ngr. τεράτσα.
A TERASÁ ~éz tranz. (terenuri) A înzestra cu terase. /<fr. terrasser
TERÁSĂ ~e f. 1) Construcție deschisă la o clădire (la parter, la etaj sau pe acoperiș). 2) geol. Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul versanților unui râu sau al malurilor mării. 3) Porțiune de trotuar din fața unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafață plană pe o porțiune de teren, în parcuri și în grădini publice, amenajată pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse
TERÁZ n. 1) Varietate de viță de vie hibridă (de calitate inferioară), având struguri cu boabe mici și negre. 2) Vin făcut din astfel de struguri. /<fr. Terras
terasă f. 1. înălțătură de pământ sprijinită în genere de o zidărie; 2. acoperiș plan la o casă: terasele sunt foarte comune în țările calde; 3. lucrare de zidărie în formă de galerie descoperită (= fr. terrasse).
*terásă f., pl. e (fr. terrasse, d. terre, pămînt). Înălțătură de pămînt, platformă, prispă lată pavată saŭ pardosită de așezat mese, scaune ș. a. Acoperemînt plan făcut la o casă așa în cît să se poată așeza mese și scaune (ca’n țările calde). Teren natural înălțat și plan. – Și terață (it. terrazza). V. așezătură, podiș, grindiș, verandă.
braseríe-terásă s. f. Braserie amplasată pe terasă ◊ „La Piatra Craiului se construiește o braserie-terasă, iar la Izvorul Crișului, un bufet-terasă.” Sc. 13 XI 63 p. 1 (din braserie + terasă)
bufét-terásă s. n. 1963 Bufet amplasat pe o terasă v. braserie-terasă (din bufet + terasă)
restauránt-terásă s. n. Restaurant pe terasă ◊ „La punctele de îmbarcare au fost construite două restaurante-terasă de toată frumusețea, din sticlă și masă plastică.” Sc. 24 VII 63 p. 3; v. și I.B. 19 V 67 p. 1 (din restaurant + terasă)

terasa dex

Intrare: teraz
teras (numai) singular substantiv masculin
teraz substantiv neutru (numai) singular
terasă substantiv feminin
Intrare: terasă
terasă substantiv feminin
Intrare: terasa
terasa verb grupa I conjugarea a II-a