terariu definitie

8 definiții pentru terariu

TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie. 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, a broaștelor țestoase etc. – Din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium.
TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie. 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, broaștelor țestoase etc. – Din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium.
teráriu [riu pron. riu] s. n., art. teráriul; pl. terárii, art. teráriile (-ri-i-)
teraríu s. n. [-riu pron. -riu], art. teraríul; pl. teraríi, art. teraríile (sil. -ri-i-)
TERÁRIU s.n. Încăpere unde sunt crescute, pentru a fi observate, diferite animale mici terestre (șerpi, șopârle etc.). ♦ Teren stâncos amenajat special pentru cultivarea unei anumite plante. [Pron. -riu. / < fr., lat. terrarium, germ. Terrarium].
TERÁRIU s. n. 1. spațiu amenajat pentru creșterea și observarea diferitelor animale mici terestre (șerpi, șopârle, broaște țestoase etc.). 2. teren stâncos amenajat special pentru cultivarea unor anumite plante. (< fr., lat. terrarium, germ. Terrarium)
TERÁRIU ~i n. 1) Încăpere special amenajată în care se întrețin diferite animale mici terestre, în special reptile, pentru a fi studiate. 2) Teren stâncos, amenajat în mod special pentru cultivarea unei anumite plante. /<lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium
teráriu s. n. (bot.) ♦ 1. ◊ „În prezent, la Grădina Botanică se lucrează la amenajarea unui terariu (stâncărie) unde vor fi cultivate plante ornamentale care în mod obișnuit cresc în sol pietros.” Sc. 10 III 61 p. 1. ♦ 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea anumitor animale ◊ „Dornic de senzații tari, T.K. din Johannesburg și-a petrecut nici mai mult nici mai puțin decât 36 de zile într-un terariu, în compania unor drăgălașe și nervoase cobre [...]” Săpt. 22 III 74 p. 2 (din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium; Al. Graur în LR 2/58 p. 2, Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 394; DN3)

terariu dex

Intrare: terariu
terariu