terapeutică definitie

17 definiții pentru terapeutică

TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -e, adj. Privitor la terapeutică, care ține de terapeutică; care vindecă. Trebuie constatată acțiunea reciprocă a bacteriilor... întrebuințate cu scop terapeutic și a celor patogene. BABEȘ, O. A. I 110.
TERAPEÚTICĂ s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu tratarea bolilor și cu modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor. Printre problemele biologice rezolvate cu ajutorul chimiei și fizicii găsim... un mare număr de probleme de patologie și de terapeutică. MARINESCU, P. A. 88.
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeútică (-pe-u-) s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. sg. terapeútică, pl. terapeútice
terapeútică s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici
TERAPEÚTICĂ s. v. tratament.
TERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „curativ”, „(referitor la) terapie”, „de îngrijire medicală”. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique].
TERAPEÚTICĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază tratamentul bolilor și modul de întrebuințare a medicamentelor; terapie. ♦ Totalitatea metodelor de vindecare a unei boli. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique, cf. gr. therapeuein – a îngriji].
TERAPEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la terapeutică. II. s. f. 1. ramură a medicinei care studiază tratamentul bolilor; terapie. 2. metodă de vindecare a unei boli; tratament (2). (< fr. thérapeutique)
TERAPEÚTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de terapeutică; propriu terapeuticii. /<fr. thérapeutique
TERAPEÚTICĂ f. Ramură a medicinei care studiază bolile interne, precum și metodele de tratare și de profilaxie a acestora. [G.-D. terapeuticii] /<fr. thérapeutique
terapeutică f. partea medicinei care se ocupă cu tratamentul boalelor.
*terapéŭtic și -peútic, -ă adj. (vgr. therapeutikós). Curativ, care vindecă: agent terapeutic. S. f. Partea medicineĭ care arată cum se tratează boalele.
TERAPEUTICĂ s. (MED.) terapie, tratament. (~ intensivă a unei boli.)

terapeutică dex

Intrare: terapeutic
terapeutic adjectiv
Intrare: terapeutică
terapeutică substantiv feminin