TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.

TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.

TERȚÍNĂ, terține, s. f. Strofă de trei versuri, al doilea rimînd cu primul și al treilea din strofa următoare. Visai atunci o vastă trilogie Pe care-am prins-o-n șiruri de terține. TOPÎRCEANU, S. A. 102.

terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne

terțínă s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne

TERȚÍNĂ s. (LIT.) (rar) terțet.

TERȚÍNĂ s.f. 1. Poezie cu formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare. ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Ternă. [< it. terzina].

TERȚÍNĂ s. f. strofă din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare; poezie din astfel de strofe. (< it. terzina)

TERȚÍNĂ ~e f. 1) Poezie cu formă fixă compusă din strofe a câte trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, în timp ce al doilea vers rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare. 2) Strofă dintr-o astfel de poezie. /<it. terzina

terțină f. stanță de trei versuri: Divina Comedia a lui Dante e scrisă în terține.

*terțínă f., pl. e (it. terzina). Strofă de treĭ versurĭ (ca’n Divina Commédie a luĭ Dante). V. terțet.

TERȚINĂ s. (LIT.) (rar) terțet.