terțiar definitie

15 definiții pentru terțiar

TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre, care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. Care reprezintă stadiul al treilea, treapta a treia în dezvoltarea unui lucru. ◊ Era terțiară = perioadă geologică (între cea secundară și cea cuaternară) caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței pămîntului (care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți). Am retrăit O noapte luminoasă din era terțiară. TOPÎRCEANU, B. 38. – Pronunțat: -ți-ar.
terțiár1 (-ți-ar) adj. m., pl. terțiári; f. terțiáră, pl. terțiáre
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiár adj. m. (sil. -ți-ar), pl. terțiári; f. sg. terțiáră, pl. terțiáre
terțiár s. n. (sil. -ți-ar)
TERȚIÁR adj., s. v. neozoic.
TERȚIÁR, -Ă adj. 1. Care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru. 2. (Geol. și s.n.) Eră terțiară = neozoic. [Pron. -ți-ar. / < fr. tertiaire, cf. lat. tertius – al treilea].
TERȚIÁR1 s. m. membru al unuia din ordinele religioase catolice înființate de Franceso dÁssisi. (< fr. tertiaire, lat. tertiarius)
TERȚIÁR2, -Ă adj. 1. care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru. ♦ (ec.) sector ~ = sector al activității economice a unei țări, neproducător direct de bunuri, reprezentat preponderent de comerț și prestații (transporturi, administrație etc.). ◊ (med.; despre simptome) care apare după primele două faze ce caracterizează o boală. 2. eră ~ă (și s. n.) = neozoic. 3. (despre faună, floră, formații geologice) care aparține erei terțiare2 (2). (< fr. tertiaire, lat. tertiarius)
TERȚIÁR ~ă (~i, ~e) (despre perioade de timp) Care constituie a treia fază a unei evoluții. ◊ Eră ~ă perioadă geologică când pe scoarța terestră apar forme de relief; neozoic. [Sil. -ți-ar] /<fr. tertiaire, lat. tertiarius
terțiar a. se zice de o epoca geologică în timpul căreia existau mamifere erbivore astăzi dispărute, dar despre cari se găsesc urme în stratele terenurilor terțiare.
*terțiár, -ă adj. (lat. tertiarius). Care ocupă al treilea rînd, care vine după cel secundar. Geol. Terenu terțiar, terenu sedimentar precedent celuĭ actual: marile maĭmuțe aŭ apărut în terțiar; periodu terțiar, acela în care s’a format terenu terțiar. S. n., pl. e. Terenu terțiar (care se împarte în eocen, miocen și pliocen).
terțiar adj. v. TERNAR.

terțiar dex

Intrare: terțiar
terțiar adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -ți-ar