terția definitie

2 intrări

12 definiții pentru terția

TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ți-a] – Din germ. Tertia.
TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ți-a] – Din germ. Tertia.
TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. Reversul foiei din urmă e ocupat de o notă explicativă, tipărită pe 18 linii, cu litere cirilice de mărimea zisă terția (16 punturi). ODOBESCU, S. I 355.
térția (literă) (-ți-a) s. f.
térția s. f. (sil. -ți-a)
terțíu s. m., adj. m., f. terțíei; pl. m. și f. terțíi
TÉRȚIA s.f. (Poligr.) Corp de literă de șaisprezece puncte tipografice. [Pron. -ți-a. / < germ. Tertia].
TÉRȚIA s. f. corp de literă de 16 puncte tipografice. (< germ. Tertia)
terțíu (-íe), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu < negru, suriu < sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță.
TÉRȚIA f. Corp de literă de șaisprezece puncte tipografice. /<germ. Tertia
terțiu m. berbece de trei ani în jos. [Și tărțiu, înterțiu: cf. lat. TERTIUS].
terțíŭ, -íe adj. (lat. *tertivus îld. tĕrtius, al treilea. Cp. cu anțărț). Intrat într’al treilea an, mior: berbec terțiŭ (Șez. 9, 55). – Și tîrțiŭ (R. S. GrS. 6, 54), și înterțiŭ (Let. 2, 33, și Șez. 3, 17).

terția dex

Intrare: terția
terția substantiv feminin
  • silabisire: -ți-a
Intrare: terție
terție substantiv feminin