Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru teozofie

TEOZOF├ŹE s. f. Termen desemn├ónd diferite doctrine care sus╚Ťin ideea unei cunoa╚Öteri superioare a esen╚Ťei lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intui╚Ťii mistice sui-generis. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din fr. th├ęosophie.
TEOZOF├ŹE s. f. Doctrin─â filozofic─â-religioas─â de origine oriental─â, care sus╚Ťine teoria cunoa╚Öterii nemijlocite a esen╚Ťei divinit─â╚Ťii. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din fr. th├ęosophie.
TEOZOF├ŹE s. f. Doctrin─â filozofic─â-religioas─â de origine oriental─â, care sus╚Ťine teoria re├«ncarn─ârii sufletului ├«n nenum─ârate vie╚Ťi, p├«n─â la intrarea lui ├«n nirvana.
teozof├şe (te-o-) s. f., art. teozof├şa, g.-d. teozof├şi, art. teozof├şei
teozof├şe s. f. (sil. te-o-), art. teozof├şa, g.-d. teozof├şi, art. teozof├şei
TEOZOF├ŹE s.f. Doctrin─â filozofic─â-religioas─â care sus╚Ťine ideea pretinsei cunoa╚Öteri nemijlocite a divinit─â╚Ťii pe calea leg─âturii cu a╚Öa-numita lume transcendental─â. V. mistic─â. [Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. th├ęosophie, gr. theosophia < theos ÔÇô zeu, sophia ÔÇô ├«n╚Ťelepciune].
TEOZOF├ŹE s. f. doctrin─â filozofico-religioas─â care sus╚Ťine ideea cunoa╚Öterii nemijlocite a divinit─â╚Ťii pe calea leg─âturii cu lumea transcendental─â. (< fr. th├ęosophie)
TEOZOF├ŹE f. Doctrin─â filozofico-religioas─â care declar─â ├«n╚Ťelepciunea divin─â obiect al cunoa╚Öterii, iar intui╚Ťia mistic─â drept izvor al acesteia. [G.-D. teozofiei] /<fr. th├ęosophie, germ. Theosophie
*teosof├şe ╚Öi (dup─â fr.) -zof├şe f. (vgr. theosophia, d. the├│s, ze┼ş, ╚Öi sophia, ├«n╚Ťelepciune). Doctrina unor mistic─ş care pretind c─â comunic─â cu Dumneze┼ş ╚Öi c─â primesc de la el inspira╚Ťiun─ş.
TEO- ÔÇ×zeu, divinitateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. theos ÔÇ×zeu, zeitateÔÇŁ > fr. th├ęo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-. Ôľí ~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor men╚Ťionate ├«n lucr─ârile ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situeaz─â pe Dumnezeu ├«n centrul experien╚Ťei religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocra╚Ťii; ~cra╚Ťie (v. -cra╚Ťie), s. f., form─â de guvern─âm├«nt caracteristic─â or├«nduirii sclavagiste, ├«n care autoritatea, considerat─â ca eman├«nd de la divinitate, este exercitat─â de c─âtre casta sacerdotal─â; ~fanie (v. -fanie), s. f., apari╚Ťie sau manifestare a divinit─â╚Ťii; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., ├«mperechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descenden╚Ťei divine a copilului dob├«ndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor av├«nd ca tem─â originea ╚Öi genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., lupt─â mitic─â ├«ntre zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologic─â religioas─â contemplativ─â; ~morf (v. -morf), adj., cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrin─â filozofic─â ╚Öi religioas─â de origine oriental─â, care sus╚Ťine ideea unei pretinse cunoa╚Öteri nemijlocite a esen╚Ťei divinit─â╚Ťii.
teozof├şe s. f. Nume dat diferitelor doctrine filozofice-religioase care sus╚Ťin posibilitatea cunoa╚Öterii nemijlocite a ÔÇ×esen╚Ťei lui DumnezeuÔÇŁ cu ajutorul unei ÔÇ×ilumin─âriÔÇŁ ╚Öi al unei intui╚Ťii mistice aparte, printre ai c─ârui reprezentan╚Ťi se num─âr─â Paracelsus, J. B├Âhme, Van Helmont, R. Steiner ╚Ö.a.; mistic─â. ÔÇô Din fr. th├ęosophie.

Teozofie dex online | sinonim

Teozofie definitie

Intrare: teozofie
teozofie substantiv feminin
  • silabisire: te-o-