TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique.

TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique.

TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -e, adj. Privitor la teozofie.

teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice

teozófic adj. m. (sil. te-o-), pl. teozófici; f. sg. teozófică, pl. teozófice

TEOZÓFIC, -Ă adj. Referitor la teozofie. [Var. teosofic, -ă adj. / < fr. théosophique].

TEOZÓFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de teozofie; propriu teozofiei. /<fr. théosophique

teosófic și -zófic, -ă adj. (vgr. theosophikós). Relativ la teosofie.