Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru teorie

TEOR├ŹE, teorii, s. f. 1. R─âspuns sau solu╚Ťie la o chestiune filosofic─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â, bazat─â pe dovezi ╚Öi coordonat─â sistematic cu alte r─âspunsuri ├«ntr-un ├«ntreg doctrinar; interpretare bine ├«ntemeiat─â a dovezilor. 2. Oricare dintre ├«ncerc─ârile de a explica acela╚Öi set de fapte sau aceea╚Öi problem─â. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än teorie = ├«n mod abstract, speculativ. 3. (├Än sintagme) Teoria informa╚Ťiei = teorie matematic─â a propriet─â╚Ťilor generale ale surselor de informa╚Ťie, ale posibilit─â╚Ťilor de p─âstrare ╚Öi de transmitere a informa╚Ťiilor etc. Teoria literaturii = ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei literaturii care studiaz─â tr─âs─âturile generale ale crea╚Ťiei literare, curentele ╚Öi metodele artistice etc. Teoria relativit─â╚Ťii = teorie a rela╚Ťiilor dintre spa╚Ťiu, timp ╚Öi mi╚Öcarea materiei, ├«n care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enun╚Ťate ├«ntr-o form─â valabil─â at├ót pentru viteze relative mici ale corpurilor, c├ót ╚Öi pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretic─â a instruc╚Ťiei militare. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din fr. th├ęorie, lat. theoria.
TEOR├ŹE, teorii, s. f. 1. Form─â superioar─â a cunoa╚Öterii ╚Ötiin╚Ťifice care mijloce╚Öte reflectarea realit─â╚Ťii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi ╚Öi concepte care descriu ╚Öi explic─â fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än teorie = ├«n mod abstract, speculativ. 3. (├Än sintagme) Teoria informa╚Ťiei = teorie matematic─â a propriet─â╚Ťilor generale ale surselor de informa╚Ťie, ale posibilit─â╚Ťilor de p─âstrare ╚Öi de transmitere a informa╚Ťiilor etc. Teoria literaturii = ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei literaturii care studiaz─â tr─âsaturile generale ale crea╚Ťiei literare, curentele ╚Öi metodele artistice etc. Teoria relativit─â╚Ťii = teorie a rela╚Ťiilor dintre spa╚Ťiu, timp ╚Öi mi╚Öcare a materiei, ├«n care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enun╚Ťate ├«ntr-o form─â valabil─â at├ót pentru viteze relative mici ale corpurilor, c├ót ╚Öi pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretic─â a instruc╚Ťiei militare. [Pr.:te-o-] ÔÇô Din fr. th├ęorie, lat. theoria.
TEOR├ŹE, teorii, s. f. 1. Sistem de principii, ob╚Ťinut prin generalizarea experien╚Ťei, care constituie baza unei ╚Ötiin╚Ťe, a unei arte, a unei concep╚Ťii despre lume; ansamblu de idei pe baza c─ârora se interpreteaz─â ╚Öi se explic─â fapte, fenomene sau evenimente care apar╚Ťin anumitor domenii de cercetare. ├Äncepeau apoi, dup─â sf├«r╚Öitul versurilor, teorii fine despre art─â. SADOVEANU, E. 102. ├Än loc s─â-i combat─â ┬źteoriile┬╗, ├«ntr-o zi i-a spus c─â s-ar bucura dac─â i-ar pl─âcea fata lui Tudor Ionescu. REBREANU, R. I 50. 2. Partea teoretic─â a instruc╚Ťiei militare. Am f─âcut... teorie cu ofi╚Ťerii ╚Öi ni s-au ├«mp─âr╚Ťit mant─âile. SAHIA, N. 119.
teor├şe (te-o-) s. f., art. teor├şa, g.-d. art. teor├şei; pl. teor├şi, art. teor├şile
teor├şe s. f. (sil. te-o-), art. teor├şa, g.-d. art. teor├şei; pl. teor├şi, art. teor├şile
TEOR├ŹE s. 1. v. concep╚Ťie. 2. doctrin─â, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, sistem. (~ economic─â.) 3. (FILOZ.) teoria cunoa╚Öterii = epistemologie, gnoseologie; teoria existen╚Ťei v. ontologie; teoria valorilor v. axiologie. 4. (MAT.) teoria probabilit─â╚Ťilor v. calculul probabilit─â╚Ťilor. 5. (EC.) teoria nominalist─â a banilor = nominalism.
TEOR├ŹE s. v. cercetare, control, revizie, revizuire, verificare.
TEOR├ŹE s.f. 1. Reflectare sistematizat─â, generalizat─â a unui ansamblu de cuno╚Ötin╚Ťe ╚Öi de idei, privind unele domenii ale realit─â╚Ťii obiective sau ale con╚Ötiin╚Ťei sociale. 2. Ansamblu de principii care servesc ca ├«ndrum─âtor ├«n practic─â; ansamblu de cuno╚Ötin╚Ťe, de idei, de ipoteze care dau explica╚Ťia unor fenomene etc. ÔÖŽ Teorie a literaturii = ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei literaturii care studiaz─â tr─âs─âturile generale ale crea╚Ťiei literare, define╚Öte genurile ╚Öi speciile, curentele ╚Öi metodele artistice, elementele ╚Öi particularit─â╚Ťile stilului, no╚Ťiunile de versifica╚Ťie etc. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. fr. th├ęorie, lat., gr. theoria].
TEOR├ŹE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi ╚Öi concepte organizate ├«ntr-un sistem logic care descriu ╚Öi explic─â un domeniu al realit─â╚Ťii obiective sau al con╚Ötiin╚Ťei sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca ├«ndrum─âtor ├«n practic─â. ÔÖŽ ─â literaturii = ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei literaturii care studiaz─â tr─âs─âturile generale ale crea╚Ťiei literare, define╚Öte genurile ╚Öi speciile, curentele ╚Öi metodele artistice, elementele ╚Öi particularit─â╚Ťile stilului, no╚Ťiunile de versifica╚Ťie etc. ÔŚŐ lec╚Ťie de instruire militar─â. 3. cunoa╚Ötere speculativ─â, ideal─â, independent─â de aplica╚Ťii. (< fr. th├ęorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie)
teor├şe (-├şi), s. f. ÔÇô Sistem, doctrin─â. Gr. ╬Ş╬Á¤ë¤ü╬»╬▒ (sec. XVIII, cf. G├íldi 260) ╚Öi modern din fr. th├ęorie. Der. teorem─â, s. f., din fr. th├ęor├Ęme; teoretic, adj., dup─â germ. theoretisch; teoreticon, s. n. (manual de muzic─â religioas─â), din gr. ╬Ş╬Á¤ë¤ü╬Á¤ä╬╣¤░¤î╬Ż; teoretician, s. m., dup─â fr. th├ęoricien.
TEOR├ŹE ~i f. 1) Sistem de principii, de idei, ob╚Ťinute prin generalizarea experien╚Ťei umane, care reflect─â legit─â╚Ťile naturii, societ─â╚Ťii ╚Öi g├óndirii. 2) Totalitate a tezelor generalizate dintr-un domeniu al cunoa╚Öterii (╚Ötiin╚Ťifice sau artistice). ~ea relativit─â╚Ťii. 3) Concep╚Ťie asupra unui lucru, format─â la o persoan─â sau la un grup de persoane. ÔŚŐ ├Än ~ ├«n mod abstract, speculativ. [G.-D. teoriei; Sil. te-o-] /<ngr. theoria, lat. theoria, fr. theorie
teorie f. 1. cuno╚Ötin╚Ťa principiilor, ├«n afar─â de practic─â; 2. totalitatea ╚Ötiin╚Ťific─â ce rezult─â dintrÔÇÖo serie de legi, la cari sÔÇÖadaog─â fapte de observa╚Ťiune: teoria magnetismului; 3. toate principiile proprii unei arte; 4. opiniuni sistematizate: teorii politice; 5. principiile manevrelor militare: soldatul ├«nva╚Ť─â teoria.
teorie f. deputa╚Ťiune solemn─â ce Atenienii trimiteau pe tot anul la Delphi spre a oferi sacrificii.
1) *teor├şe f. (vgr. theoria, contemplare, teorie, studi┼ş, d. theor├ęo, contemplez). ╚śtiin╚Ťa principiilor, a regulelor (deosebit─â de practic─â): teoria ╚Öi practica une─ş arte, une─ş ╚Ötiin╚Ťe. Opiniune sistematizat─â: teori─ş politice. Explica╚Ťiunea ╚Ötiin╚Ťific─â a unor fapte: teoria atomic─â, teoria magnetizmulu─ş.
2) *teor├şe f. (vgr. theoria, d. the├│s, ze┼ş, ╚Öi ├│ra, grij─â). Deputa╚Ťiune solemn─â trimeas─â de ora╚Öele grece╚Öt─ş la s─ârb─âtorile zeilor, la marile jocur─ş, la un oracul ╚Ö. a.
teorie s. v. CERCETARE. CONTROL. REVIZIE. REVIZUIRE. VERIFICARE.
TEORIE s. 1. concep╚Ťie, tez─â. (O nou─â ~ ├«n biologie.) 2. doctrin─â, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, sistem. (~ economic─â.) 3. (FILOZ.) teoria cunoa╚Öterii = epistemologie, gnoseologie; teoria existen╚Ťei = ontologie; teoria valorilor = axiologie. 4. (MAT.) teoria probabilit─â╚Ťilor = calcul statistic, calculul probabilit─â╚Ťilor.
TEORIA PILOTĂRII ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practica zborului.
afectelor, teoria ~, teorie estetic─â muzical─â cu larg ecou ├«n crea╚Ťie sec. 17-18. Potrivit acestei teorii se pot stabili, ierarhiza ╚Öi codifica ├«n sfera tematicului ╚Öi a armonicului o seam─â de mijloace r─âspunz├ónd unor st─âri psihice (afecte) precise. Urm├óndu-l pe Platon ├«n caracterizarea modurilor (I, 1) eline (v. ╚Öi etos), Glareanus (Dodekachordon, 1547) a desemnat pentru modurile curente anumite nuan╚Ťe afective (p─ârerea existen╚Ťei unor etos-uri distincte era ├«mp─ârt─â╚Öit─â ╚Öi ├«n ev. med. ├«n leg─âtur─â cu modurile (1, 3) apusene ╚Öi cu ehurile* biz.). Zarlino (Istitutioni harmoniche, 1558) a procedat ├«ntr-un chip asem─ân─âtor, investind ├«ns─â cu propriet─â╚Ťi afective elementele formative ale armonicului: ter╚Ťa* mare era ÔÇ×vesel─âÔÇŁ ├«n timp ce ter╚Ťa mic─â era ÔÇ×trist─âÔÇŁ; prin tradi╚Ťie, o anumit─â dialectic─â de orientare con╚Ťinutist─â consider─â ╚Öi ast─âzi majorul* ╚Öi minorul* ca fiind ÔÇ×luminosÔÇŁ ╚Öi, respectiv, ÔÇ×├«ntunecatÔÇŁ, ├«n func╚Ťie de ter╚Ťele pe care se sprijin─â un mod ╚Öi cel─âlalt. Experien╚Ťele din domeniul operei*, mai ales prin stilul concitato al lui Monteverdi, au pus accentul pe unele mijloace de expresie, viz├ónd o sfer─â aparte a st─ârilor afective (groaz─â, iubire, gelozie). Merg├ónd p├ón─â la arbitrar, pe de o parte, ╚Öi p├ón─â la schematizare pe de alta, aceste mijloace ╚Öi-au pierdut din interes ├«n a doua parte a sec. 18. Momentul de ├«nflorire a a. are loc ├«n mediul barocului* muzical germ., unde prin str─âdaniile lui Kuhnau ╚Öi J.D. Heinichen s-a ajuns la prescrierea unui adev─ârat cod de formule ritmice ╚Öi armonice sau ritmo-melodice. Preluate de c─âtre J.S. Bach ├«n cantatele* ╚Öi ├«n pasiunile* sale, aceste formule au girul valorii artistice, inextricabile, chiar dac─â simbolica cu care fuseser─â atunci investite scap─â ├«ntr-o bun─â m─âsur─â reprezent─ârii noastre. Estetica romantic─â a muzicii programatice* nu este str─âin─â de aceast─â tradi╚Ťie a a., ea g─âsind un sprijin ÔÇô ╚Öi nu de minim─â importan╚Ť─â ÔÇô ├«n filosofia germ. a sec. 19 (Schlegel, Herder, Schopenhauer; Nietzsche numea motivul* ÔÇ×singurul sprijin al afectului muzicalÔÇŁ).
teoria instrumentelor v. instrumenta╚Ťie.
teoria muzicii 1. (T. superioar─â a muzicii), studiul elementelor tehnice ╚Öi de sistem (II) ale artei muzicale, ├«ntreprins la un nivel conceptual superior, cu o obligatorie viziune de sintez─â ╚Öi implic├ónd considerarea obiectului ├«n perspectiv─â istoric─â; ca ╚Öi estetica* muzical─â, pe care uneori o interfereaz─â, t. superioar─â a muzicii ╚Ťine de latura sistematic─â a ╚Ötiin╚Ťei muzicii (v. muzicologie). 2. (T. didactic─â a muzicii), disciplin─â al c─ârei obiect ╚Öi scop ├«l constituie determinarea ╚Öi definirea elementelor ╚Öi categoriilor tehnice uzuale ale muzicii (inclusiv a elementelor de scris-citit muzical, care cad ├«n sarcina unei t. elementare a muzicii), corespunz─âtor necesit─â╚Ťilor de ├«nv─â╚Ťare a acestora. Privit─â dincolo de cele dou─â accep╚Ťiuni men╚Ťionate (desp─âr╚Ťirea de sensuri a conceptului se produce de altfel t├órziu, mai ales ca urmare a necesit─â╚Ťilor impuse de dezvoltarea ├«nv─â╚Ť─âm├óntului muzical), ╚Öi anume ├«n sensul ontologic al unui demers teoretic fundamental, al unui ÔÇ×prim gestÔÇŁ de a da expresia teoretic─â elementelor constitutive ale muzicii, t. muzicii este, dintre toate disciplinele subordonate artei muzicale, poate cea mai ├«ndrept─â╚Ťit─â ÔÇô inclusiv prin generalitatea domeniului ei ÔÇô s─â se revendice de la g├óndirea ╚Öi scrierile despre muzic─â ale anticilor. Trecerea de la teoriile despre muzic─â la o t. a muzicii, deci constituirea acesteia din urm─â ca ╚Ötiin╚Ť─â a avut loc ├«n ev. med.: ├«nv─â╚Ťarea muzicii ├«n quadrivium* era sinonim cu ├«nv─â╚Ťarea ╚Ötiin╚Ťei muzicii iar ├«n compozi╚Ťia (2) ├«ns─â╚Öi va fi socotit─â sec. de-a r├óndul mai mult ╚Ötiin╚Ť─â dec├ót art─â. De-a lungul ├«ntregii ei dezvolt─âri medievale ╚Öi continu├ónd cu Rena╚Öterea* ╚Öi ├«n parte cu barocul*, t. muzicii se configureaz─â ca o ╚Ötiin╚Ť─â ÔÇ×total─âÔÇŁ a muzicii, ca un summum al diferitelor discipline ╚Öi specialit─â╚Ťi teoretice muzicale particulare. Ponderea cea mai mare ├«n acest complex teoretic ÔÇô ├«n alc─âtuirea c─âruia intrau ╚Öi o seam─â de elemente mo╚Ötenite din antic., ├«n spe╚Ť─â concep╚Ťiile ╚Öi teoriile referitoare la bazele fizice (acustice*) ╚Öi matematice ale muzicii ÔÇô o de╚Ťineau disciplinele slujind direct practica muzical─â, anume contrapunctul* ╚Öi armonia (III, 2). (Emanciparea acestora din urm─â nu se realizeaz─â cu u╚Öurin╚Ť─â; un reper: Tratatul de armonie de Rameau (1722), ├«nc─â tributar ÔÇ×sincretismuluiÔÇŁ teoretic imaginar). V. analiz─â.
GRAU, TREUER FREUND, IST ALLE THEORIE (germ.) cenu╚Öie este, iubite amice, orice teorie ÔÇô Goethe, ÔÇ×FaustÔÇŁ, I: ÔÇ×Graum treuer Freund, ist alle Theorie. Und gr├╝n des Lebens goldner BaumÔÇŁ (ÔÇ×Cenu╚Öie este, iubite amice, orice teorie / ╚śi verde pomul vie╚Ťii auritÔÇŁ).
REVISTA DE ISTORIE ╚śI TEORIE LITERAR─é, publica╚Ťie a Institutului de istorie ╚Öi Teorie literar─â ÔÇ×G. C─âlinescuÔÇŁ al Academiei Rom├óne. Apare la Bucure╚Öti din 1952, anual, din 1953 bianual, iar din 1957 trimestrial. A fost fondat─â ╚Öi condus─â, p├ón─â ├«n 1965, de G. C─âlinescu. P├ón─â ├«n 1963 s-a numit ÔÇ×Studii ╚Öi cercet─âri de istorie literar─â ╚Öi folclorÔÇŁ. La conducerea ei s-au mai aflat, succesiv, Al. Dima, Zoe Dumitrescu-Bu╚Öulenga, N. Florescu, Al. S─ândulescu.

Teorie dex online | sinonim

Teorie definitie

Intrare: teorie
teorie substantiv feminin
  • silabisire: te-o-