TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic).

TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza.

TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic).

TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza.

TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A scoate idei și principii generale (și a le sistematiza) din datele unei cercetări; a face teorie. Atît boierii mari, cît și boierinașii... își teoretizează interesele cu ajutorul literaturii politice europene. IBRĂILEANU, SP. CR. 79.

TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei.

teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză

teoretizáre (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắri

teoretizá vb. (sil. te-o-), ind. prez. 1 sg. teoretizéz, 3 sg. și pl. teoretizeáză

teoretizáre s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teoretizării; pl. teoretizări

TEORETIZÁ vb. I. tr. A scoate și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii; a teoriza. [Pron. te-o-. / cf. germ. theoretisieren].

TEORETIZÁRE s.f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei; teorizare. [< teoretiza].

TEORETIZÁ vb. tr. a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. (< germ. theoretisieren, după fr. theoriser)

A TEORETIZÁ ~éz 1. tranz. (observații) A reduce la formulări cu statut de principii teoretice (pe baza rezultatelor unor cercetări); a transforma în teorie. 2. intranz. 1) A formula o teorie. 2) A discuta pe teme abstracte, generale; a face teorie. /<fr. théoriser