TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.

TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.

TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -e, adj. Care privește teoria, care se bazează pe teorie; referitor la conținutul de idei. Materialismul dialectic este baza teoretică a socialismului științific. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 24. Laboratorul de fizică și chimie e un atelier de aplicare a cunoștințelor teoretice. I. BOTEZ, ȘC. 223. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. Pentru soțul ei păstrase orișicum un respect, cel puțin teoretic. REBREANU, R. I 187.

teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice

teorétic adj. m. (sil. te-o-), pl. teorétici; f. sg. teorétică, pl. teorétice

TEORÉTIC adj. 1. (înv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei științe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.)

TEORÉTIC s. v. teoretician.

TEORÉTIC, -Ă adj. Referitor la teorie; întemeiat pe teorie. ♦ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică. [< germ. theoretisch].

TEORÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ◊ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică; speculativ. 2. (și adv.) în mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. théorétique, lat. theoreticus)

TEORÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de teorie; propriu teoriei. Studiu ~. 2) Care ține de domeniul teoriei pure și neglijează latura practică a lucrurilor; rupt de practică. /<lat. theoreticus, germ. theoretisch, fr. théoreque

teoretic a. ce ține de teoriei.

*teorétic, -ă adj. (vgr. theoretikós, contemplativ, intelectual, teoretic). Făcut pin teorie, demonstrat numaĭ pin vorbă, pin scris orĭ pin desemn (nu în realitate, nu în practică): învățămîntu teoretic trebuĭe întregit pin cel practic. Subst. Om priceput în teorie, teoretician. Adv. Din punct de vedere teoretic. – Fr. théorique, ceĭa ce e fals, că vgr. theorikós înseamnă „relativ la spectacule”.

TEORETIC adj. 1. (înv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei științe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.)

teoretic s. v. TEORETICIAN.