Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru teoretic

TEOR├ëTIC, -─é, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la con╚Ťinutul de idei. ÔÖŽ Care este de natura teoriei, care nu afecteaz─â activitatea practic─â. ÔÖŽ Abstract, no╚Ťional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.
TEOR├ëTIC, -─é, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la con╚Ťinutul de idei. ÔÖŽ Care este de natura teoriei, care nu afecteaz─â activitatea practic─â. ÔÖŽ Abstract, no╚Ťional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.
TEOR├ëTIC, -─é, teoretici, -e, adj. Care prive╚Öte teoria, care se bazeaz─â pe teorie; referitor la con╚Ťinutul de idei. Materialismul dialectic este baza teoretic─â a socialismului ╚Ötiin╚Ťific. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 5, 24. Laboratorul de fizic─â ╚Öi chimie e un atelier de aplicare a cuno╚Ötin╚Ťelor teoretice. I. BOTEZ, ╚śC. 223. ÔÖŽ Care este de natura teoriei, care nu afecteaz─â activitatea practic─â. Pentru so╚Ťul ei p─âstrase ori╚Öicum un respect, cel pu╚Ťin teoretic. REBREANU, R. I 187.
teor├ętic (te-o-) adj. m., pl. teor├ętici; f. teor├ętic─â, pl. teor├ętice
teor├ętic adj. m. (sil. te-o-), pl. teor├ętici; f. sg. teor├ętic─â, pl. teor├ętice
TEOR├ëTIC adj. 1. (├«nv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei ╚Ötiin╚Ťe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.)
TEORÉTIC s. v. teoretician.
TEOR├ëTIC, -─é adj. Referitor la teorie; ├«ntemeiat pe teorie. ÔÖŽ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practic─â. [< germ. theoretisch].
TEOR├ëTIC, -─é adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ÔŚŐ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practic─â; speculativ. 2. (╚Öi adv.) ├«n mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. th├ęor├ętique, lat. theoreticus)
TEOR├ëTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de teorie; propriu teoriei. Studiu ~. 2) Care ╚Ťine de domeniul teoriei pure ╚Öi neglijeaz─â latura practic─â a lucrurilor; rupt de practic─â. /<lat. theoreticus, germ. theoretisch, fr. th├ęoreque
teoretic a. ce ╚Ťine de teoriei.
*teor├ętic, -─â adj. (vgr. theoretik├│s, contemplativ, intelectual, teoretic). F─âcut pin teorie, demonstrat numa─ş pin vorb─â, pin scris or─ş pin desemn (nu ├«n realitate, nu ├«n practic─â): ├«nv─â╚Ť─âm├«ntu teoretic trebu─şe ├«ntregit pin cel practic. Subst. Om priceput ├«n teorie, teoretician. Adv. Din punct de vedere teoretic. ÔÇô Fr. th├ęorique, ce─şa ce e fals, c─â vgr. theorik├│s ├«nseamn─â ÔÇ×relativ la spectaculeÔÇŁ.
TEORETIC adj. 1. (├«nv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei ╚Ötiin╚Ťe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.)
teoretic s. v. TEORETICIAN.

Teoretic dex online | sinonim

Teoretic definitie

Intrare: teoretic
teoretic adjectiv
  • silabisire: te-o-