teoremă definitie

10 definiții pentru teoremă

TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Propoziție al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoreme.
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Afirmație al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorème.
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Propoziție a cărei valabilitate poate fi demonstrată din alte propoziții, presupuse valabile. Teorema lui Pitagora. ▭ Demonstra la tablă o teoremă lungă. I. BOTEZ, ȘC. 57.
teorémă (te-o-) s. f., g.-d. art. teorémei; pl. teoréme
teorémă s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teorémei; pl. teoréme
TEORÉMĂ s.f. (Fil.) Afirmație care poate fi demonstrată logic, plecând de la un sistem axiomatic, în cadrul unei teorii. ♦ (Mat.) Adevăr matematic care poate fi demonstrat logic plecând de la fapte cunoscute. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorème, lat., gr. theorema].
TEORÉMĂ s. f. 1. adevăr științific care poate fi stabilit prin demonstrație. 2. enunț care poate fi demonstrat prin raționament logic plecând de la fapte cunoscute sau de la ipoteze justificabile, incluse chiar în enunț. (< fr. théorème, lat., gr. theorema)
TEORÉMĂ ~e f. 1) mat. Adevăr matematic care urmează să fie demonstrat. ~a lui Pitagora. 2) filoz. Afirmație care în cadrul unei teorii poate fi demonstrată în mod logic. [G.-D. teoremei; Sil. te-o-] /<ngr. theôréma, lat. theorema, fr. théoreme
teoremă f. propozițiune matematică de demonstrat.
*teorémă f., pl. e (vgr. theórema, d. theoréo, examinez). Mat. Propozițiune care trebuĭe să fie demonstrată: teoremele geometriiĭ.

teoremă dex

Intrare: teoremă
teoremă substantiv feminin
  • silabisire: te-o-