teorbă definitie

9 definiții pentru teorbă

TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe.
TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe.
TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical asemănător cu lăuta, care are și coarde speciale (fixate pe o prelungire, în formă de volută, a gîtului) pentru sunete grave. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. – Pronunțat: te-or-.
teórbă (te-or-) s. f., g.-d. art. teórbei; pl. teórbe
teórbă s. f. (sil. te-or-), g.-d. art. teórbei; pl. teórbe
TEÓRBĂ s.f. Instrument muzical mai mare ca lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pron. te-or-. / < fr. théorbe].
TEÓRBĂ s. f. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave. (< fr. théorbe)
TEÓRBĂ ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță bombată având coarde speciale pentru sunetele grave. /<fr. téorbe
*teórbă (eo 2 silabe) f., pl. e (fr. téorbe m., d. it. tiorba). Un fel de cobză maĭ mare care avea, pe lîngă coardele obișnuite, alte cîteva p. sunetele maĭ groase. V. cobuz.

teorbă dex

Intrare: teorbă
teorbă substantiv feminin
  • silabisire: te-or-