Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru teologie

TEOLOG├ŹE s. f. Disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi a dogmelor unei religii; p. restr. parte a dogmaticii av├ónd ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. ÔŚŐ Teologie pastoral─â = domeniu al teologiei av├ónd drept scop preg─âtirea viitorilor preo╚Ťi ├«n practica bisericeasc─â pe baza studierii Noului Testament. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din fr. th├ęologie.
TEOLOG├ŹE s. f. Disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi dogmelor unei religii. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din fr. th├ęologie.
TEOLOG├ŹE s. f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul problemelor religioase.
teolog├şe (te-o-) s. f., art. teolog├şa, g.-d. teolog├şi, art. teolog├şei
teolog├şe s. f. (sil. te-o-), art. teolog├şa, g.-d. art. teolog├şei; pl. teolog├şi
TEOLOG├ŹE s. (BIS.) (├«nv.) bogoslovie.
TEOLOG├ŹE s.f. Disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi ├«nv─â╚Ť─âturilor unei religii. ÔÖŽ Studiu asupra lui Dumnezeu. ÔÖŽ Tratare speculativ─â care, din interiorul fiec─ârei religii, studiaz─â divinitatea, puterile ╚Öi atributele acesteia. [Gen. -iei. / cf. fr. th├ęologie, it., lat., gr. theologia < theos ÔÇô zeu, logos ÔÇô studiu].
TEOLOG├ŹE s. f. disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi dogmelor unei religii. ÔÖŽ ~ dialectic─â = curent teologic protestant modern care folose╚Öte ├«n domeniul cunoa╚Öterii religioase metoda dialectic─â sub forma unui dialog ├«ntre Dumnezeu ╚Öi om. (< fr. th├ęologie, gr., lat. theologia)
teolog├şe (-├şi), s. f. ÔÇô Studiul dogmelor unei religii, doctrin─â a bisericii. ÔÇô Var. ├«nv. teologhie ╚Öi der. Gr. ╬Ş╬Á╬┐╬╗╬┐╬│╬»╬▒ (sec. XVII) ╚Öi modern din fr. th├ęologie. ÔÇô Der. teolog, s. m., din fr. th├ęologue; teologic, adj., din fr. th├ęlogique; teologal, adj., din fr. th├ęologal.
TEOLOG├ŹE f. Disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi ├«nv─â╚Ť─âturilor unei religii. [G.-D. teologiei; Sil. -te-o-] /<fr. th├ęologie
teologie f. 1. ╚Ötiin╚Ťa dogmelor religioase; 2. curs de studii teologice: studiaz─â teologia; 3. oper─â teologic─â.
*teolog├şe f. (vgr. theologia, d. the├│s, Dumneze┼ş, ╚Öi l├│gos, cuv├«nt. V. -logie. ╚śtiin╚Ťa religiuni─ş: teologia cre╚Ötineasc─â. Carte relativ─â la aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â: a tip─âri o teologie.
TEOLOGIE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.
TEO- ÔÇ×zeu, divinitateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. theos ÔÇ×zeu, zeitateÔÇŁ > fr. th├ęo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-. Ôľí ~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor men╚Ťionate ├«n lucr─ârile ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situeaz─â pe Dumnezeu ├«n centrul experien╚Ťei religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocra╚Ťii; ~cra╚Ťie (v. -cra╚Ťie), s. f., form─â de guvern─âm├«nt caracteristic─â or├«nduirii sclavagiste, ├«n care autoritatea, considerat─â ca eman├«nd de la divinitate, este exercitat─â de c─âtre casta sacerdotal─â; ~fanie (v. -fanie), s. f., apari╚Ťie sau manifestare a divinit─â╚Ťii; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., ├«mperechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descenden╚Ťei divine a copilului dob├«ndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor av├«nd ca tem─â originea ╚Öi genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., lupt─â mitic─â ├«ntre zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologic─â religioas─â contemplativ─â; ~morf (v. -morf), adj., cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrin─â filozofic─â ╚Öi religioas─â de origine oriental─â, care sus╚Ťine ideea unei pretinse cunoa╚Öteri nemijlocite a esen╚Ťei divinit─â╚Ťii.

Teologie dex online | sinonim

Teologie definitie