TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique.

TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique.

TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -e, adj. Privitor la teologie, de teologie; de teolog. În filozofie domnește o scolastică aridă, mistică și teologică. GHEREA, ST. CR. II 124. Aceste cărți sînt mai cu seamă... exemplare învechite de opere liturgice și teologice. ODOBESCU, S. I 333.

teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice

teológic adj. m. (sil. te-o-), pl. teológici; f. sg. teológică, pl. teológice

TEOLÓGIC adj. (BIS.) (livr.) teologal, (înv.) teologicesc. (Dispute ~.)

TEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la teologie; teologal. [Cf. fr. théologique, it. teologico].

TEOLÓGIC, -Ă adj. referitor la teologie; teologal. (< fr. théologique)

TEOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de teologie; propriu teologiei. /<lat. theologicus, fr. théologique

teologic a. relativ la teologie.

*teológic, -ă adj.(vgr. theologikós). Relativ la teologie. Adv. Din punct de vedere teologic.

TEOLOGIC adj. (BIS.) (livr.) teologal, (înv.) teologicesc. (Dispute ~.)