TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal.

TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal.

TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) De teolog; referitor la teologie. Căzusem din stima venerabilei mele familii teologale. GALACTION, O. I 31.

teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále

teologál adj. m. (sil. te-o-), pl. teologáli; f. sg. teologálă, pl. teologále

TEOLOGÁL adj. v. teologic.

TEOLOGÁL, -Ă adj. (Rar) Teologic. [Cf. fr. théologal, it. teologale].

TEOLOGÁL, -Ă adj. teologic. (< fr. théologal)

teologal a. ce ține de teologie: virtuți teologale, cari au de obiect mai ales pe D’zeu: credința, speranța și caritatea.

*teologál, -ă adj. (fr. théologal). Virtuțĭ teologale, credința, speranța și caritatea. – E un cuv. ibrid și de prisos odată ce există teologic. Cp. cu episcopal și microscopic.

teologal adj. v. TEOLOGIC.