Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru teodicee

TEODIC├ëE s. f. Parte a apologeticii av├ónd ca obiect demonstrarea faptului c─â existen╚Ťa r─âului, a nedrept─â╚Ťii ├«n lume nu infirm─â bun─âtatea divin─â. [Pr.: te-o-di-ce-e] ÔÇô Din fr. th├ęodic├ęe.
TEODIC├ëE s. f. Doctrin─â filozofic─â-religioas─â care ├«ncearc─â s─â demonstreze c─â existen╚Ťa r─âului, a nedrept─â╚Ťii ├«n lume nu infirm─â bun─âtatea divin─â. [Pr.: te-o-di-ce-e] ÔÇô Din fr. th├ęodic├ęe.
TEODIC├ëE s. f. Doctrin─â mistic─â, care ├«ncearc─â s─â justifice contrazicerea ├«ntre existen╚Ťa r─âului ╚Öi a nedrept─â╚Ťii ├«n lume ╚Öi ideea bun─ât─â╚Ťii ╚Öi a atotputerniciei atribuite de religie lui dumnezeu.
teodic├ęe (te-o-) s. f., art. teodic├ęea, g.-d. teodic├ęe, art. teodic├ęei
teodic├ęe s. f. (sil. te-o-), art. teodic├ęea
TEODIC├ëE s.f. Doctrin─â filozofic─â-religioas─â conform c─âreia lumea este opera perfect─â a divinit─â╚Ťii, r─âul av├ónd alt─â origine. ÔÖŽ Teologie natural─â. [Pron. te-o-... ce-e, pl. invar. / < fr. th├ęodic├ęe, it. teodiceea, cf. gr. theos ÔÇô zeu, dike ÔÇô justi╚Ťie].
TEODIC├ëE s. f. 1. parte a metafizicii care trateaz─â despre divinitate, despre existen╚Ťa ╚Öi atributele sale. 2. teologie natural─â av├ónd ca obiect problema cunoa╚Öterii lui Dumnezeu ╚Öi a providen╚Ťei divine ├«n termenii ra╚Ťiunii. 3. doctrin─â filozofico-religioas─â, ini╚Ťiat─â de Leibniz, potrivit c─âreia existen╚Ťa r─âului ├«n lume nu infirm─â bun─âtatea divin─â. (< fr. th├ęodic├ęe)
TEODIC├ëE f. Doctrin─â filozofico-religioas─â conform c─âreia lumea este o crea╚Ťie perfect─â a divinit─â╚Ťii, iar r─âul are cu totul o alt─â origine dec├ót cea divin─â ╚Öi existen╚Ťa lui nu poate pune la ├«ndoial─â bun─âtatea ╚Öi atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. th├ęodic├ęe
teodicee f. partea filozofiei ce trateaz─â despre existen╚Ťa ╚Öi atributele divinit─â╚Ťii: Teodicea lui Leibniz.
*teodic├ęe sa┼ş -e─şe f., pl. e─ş (cuv. format de Leibniz [1710], d. vg. the├│s, Dumneze┼ş, ╚Öi dike, judecat─â). Doctrina drept─â╚Ťi─ş dumneze─şe╚Öt─ş. Partea metafizici─ş relativ─â la existen╚Ťa ╚Öi atributele lu─ş Dumneze┼ş. Carte care trateaz─â despre asemenea lucrur─ş.
teodic├ęe s. f. 1. Doctrin─â filozofic─â-religioas─â, ini╚Ťiat─â de Leibniz ├«n lucrarea sa Teodiceea (ap─ârut─â ├«n 1710), care ├«╚Öi propune s─â demonstreze c─â existen╚Ťa r─âului ├«n lume nu contrazice bun─âtatea divin─â. 2. Parte a metafizicii care trateaz─â despre Dumnezeu ╚Öi despre existen╚Ťa ╚Öi atribu╚Ťiile Sale. ÔÇô Din fr. th├ęodic├ęe.

Teodicee dex online | sinonim

Teodicee definitie

Intrare: teodicee
teodicee substantiv feminin
  • silabisire: te-o-