Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru teocra╚Ťie

TEOCRA╚Ü├ŹE, teocra╚Ťii, s. f. Form─â de guvern─âm├ónt caracteristic─â lumii antice ╚Öi Americii precolumbiene, ├«n care ╚Öeful statului, fiind ╚Öi ╚Öeful Bisericii, avea ├«ntreaga putere, considerat─â de origine divin─â, iar preo╚Ťimea de╚Ťinea ╚Öi puterea laic─â; stat cu o astfel de form─â de guvern─âm├ónt. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din fr. th├ęocratie.
TEOCRA╚Ü├ŹE, teocra╚Ťii, s. f. Form─â de guvern─âm├ónt caracteristic─â lumii antice, ├«n care autoritatea, considerat─â ca eman├ónd de la divinitate, este exercitat─â de preo╚Ťi; stat cu o astfel de form─â de guvern─âm├ónt. [Pr.: te-o-] ÔÇô Din fr. th├ęocratie.
TEOCRA╚Ü├ŹE, teocra╚Ťii, s. f. Form─â de guvern─âm├«nt, ├«n care autoritatea este considerat─â ca eman├«nd de la dumnezeu ╚Öi este exercitat─â de preo╚Ťi; p. ext. stat cu o astfel de form─â de guvern─âm├«nt. V─âz├«nd c─â sceptrul ├«╚Ťi tremur─â ├«n m├«n─â, C─â e teocra╚Ťia o fantasm─â b─âtr├«n├ó... ai ├«n╚Ťeles C─â trebuie un rege, un scut, ÔÇô ╚Öi m-ai ales. MACEDONSKI, O. II 202.
teocra╚Ť├şe (te-o-cra-) adj. m., art. teocra╚Ť├şa, g.-d. art. teocra╚Ť├şei; pl. teocra╚Ť├şi, art. teocra╚Ť├şile
teocra╚Ť├şe s. f. (sil. te-o-cra-), art. teocra╚Ť├şa, g.-d. art. teocra╚Ť├şei; pl. teocra╚Ť├şi, art. teocra╚Ť├şile
TEOCRA╚Ü├ŹE s.f. Form─â de guvern─âm├ónt ├«n care autoritatea, fiind considerat─â ca eman├ónd de la Dumnezeu, este exercitat─â de cler; stat care are o astfel de form─â de guvern─âm├ónt. [Gen. -iei. / < fr. th├ęocratie, cf. gr. theokratia < theos ÔÇô zeu, kratos ÔÇô putere].
TEOCRA╚Ü├ŹE s. f. form─â de guvern─âm├ónt ├«n care autoritatea, considerat─â ca eman├ónd de la Dumnezeu, este exercitat─â de cler; stat cu o astfel de form─â. (< fr. th├ęocratie)
TEOCRA╚Ü├ŹE ~i f. ├«nv. 1) Form─â de guvern─âm├ónt ├«n care puterea religioas─â ╚Öi laic─â era exercitat─â de cler. 2) Stat cu o astfel de form─â de guvern─âm├ónt. [G.-D. teocra╚Ťiei; Sil. te-o-cra-] /<fr. th├ęocratie
teocra╚Ťie f. form─â de guvern ├«n care capii Statului comand─â ├«n numele divinit─â╚Ťii: guvernul judec─âtorilor, la vechii Evrei, era o teocra╚Ťie.
*teocra╚Ť├şe f. (vgr. theokratia, d. th├ęos, Dumneze┼ş, ╚Öi kr├ítos, putere). Form─â de guvern ├«n care suveranu sa┼ş mini╚Ötri─ş ├«s considera╚Ť─ş c─â conduc dup─â voin╚Ťa lu─ş Dumneze┼ş (ca la vechi─ş Jidan─ş).
TEO- ÔÇ×zeu, divinitateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. theos ÔÇ×zeu, zeitateÔÇŁ > fr. th├ęo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-. Ôľí ~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor men╚Ťionate ├«n lucr─ârile ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situeaz─â pe Dumnezeu ├«n centrul experien╚Ťei religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocra╚Ťii; ~cra╚Ťie (v. -cra╚Ťie), s. f., form─â de guvern─âm├«nt caracteristic─â or├«nduirii sclavagiste, ├«n care autoritatea, considerat─â ca eman├«nd de la divinitate, este exercitat─â de c─âtre casta sacerdotal─â; ~fanie (v. -fanie), s. f., apari╚Ťie sau manifestare a divinit─â╚Ťii; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., ├«mperechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descenden╚Ťei divine a copilului dob├«ndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor av├«nd ca tem─â originea ╚Öi genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., lupt─â mitic─â ├«ntre zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologic─â religioas─â contemplativ─â; ~morf (v. -morf), adj., cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrin─â filozofic─â ╚Öi religioas─â de origine oriental─â, care sus╚Ťine ideea unei pretinse cunoa╚Öteri nemijlocite a esen╚Ťei divinit─â╚Ťii.

Teocra╚Ťie dex online | sinonim

Teocra╚Ťie definitie

Intrare: teocra╚Ťie
teocra╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: te-o-cra-