Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 defini╚Ťii pentru teocentric

TEOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la teocentrism. [Pron. te-o-. / cf. it. teocentrico, germ. theozentrisch].
TEO- ÔÇ×zeu, divinitateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. theos ÔÇ×zeu, zeitateÔÇŁ > fr. th├ęo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-. Ôľí ~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor men╚Ťionate ├«n lucr─ârile ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situeaz─â pe Dumnezeu ├«n centrul experien╚Ťei religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocra╚Ťii; ~cra╚Ťie (v. -cra╚Ťie), s. f., form─â de guvern─âm├«nt caracteristic─â or├«nduirii sclavagiste, ├«n care autoritatea, considerat─â ca eman├«nd de la divinitate, este exercitat─â de c─âtre casta sacerdotal─â; ~fanie (v. -fanie), s. f., apari╚Ťie sau manifestare a divinit─â╚Ťii; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., ├«mperechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descenden╚Ťei divine a copilului dob├«ndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor av├«nd ca tem─â originea ╚Öi genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu expunerea ╚Öi fundamentarea teoretic─â a izvoarelor ╚Öi dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., lupt─â mitic─â ├«ntre zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologic─â religioas─â contemplativ─â; ~morf (v. -morf), adj., cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrin─â filozofic─â ╚Öi religioas─â de origine oriental─â, care sus╚Ťine ideea unei pretinse cunoa╚Öteri nemijlocite a esen╚Ťei divinit─â╚Ťii.

Teocentric dex online | sinonim

Teocentric definitie

Intrare: teocentric
teocentric