16 definiții pentru tentație
TENTÁȚIE, tentații,
s. f. Ispită, ademenire, dorință. [
Var.:
tentațiúne s. f.] – Din
fr. tentation. TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. TENTÁȚIE, tentații,
s. f. Ispită, ademenire, dorință. [
Var.:
tentațiúne s. f.] – Din
fr. tentation. TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. TENTÁȚIE, tentații,
s. f. Ispită, ademenire. A încercat s-o ademenească la țară, nu ca să îndrăgească ea pămîntul, ci ca să-și ferească iubita de tentațiile orașului. REBREANU, R. I 51. – Variantă: (învechit)
tentațiúne (DEMETRESCU, O. 196, CARAGIALE, O. III 149)
S. f. TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. tentáție (-ți-e)
s. f.,
art. tentáția (-ți-a),
g.-d. art. tentáției;
pl. tentáții,
art. tentáțiile (-ți-i-)
tentáție s. f. (sil. -ți-e), art. tentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (sil. -ti-i-) TENTÁȚIE s. ademenire, atracție, ispită, seducere, seducție, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) TENTÁȚIE s.f. Ispită, ademenire, atracție. [Gen. -iei, var. tentațiune s.f. / cf. fr. tentation].
TENTAȚIÚNE s.f. v.
tentație. TENTÁȚIE s. f. ispită; atracție; dorință. (< fr. tentation, lat. tenptatio)
TENTÁȚIE ~i f. 1) Motiv care atrage o persoană la acțiune; dorință puternică de a realiza sau a obține ceva; ispită. 2) rel. Impuls care împinge omul la săvârșirea unui păcat. [G.-D. tentației; Sil. -ți-e] /<it. tentazione, fr. tentation *tentațiúne f. (lat. tentátio, -ónis). Acțiunea de a tenta, ispită. – Și
-áție. TENTAȚIE s. ademenire, atracție, ispită, seducere, seducție, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) Tentație dex online | sinonim
Tentație definitie
Intrare: tentație
tentație substantiv feminin