tentare definitie

2 intrări

13 definiții pentru tentare

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni. În această curgere fără întoarcere, doar spiritul omului... e tentat să meargă în sens invers, pe deasupra întîmplărilor. BOGZA, C. O. 14.
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentá vb., ind. prez. 1 sg. tentéz, 3 sg. și pl. tenteáză
TENTÁ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)
A tenta ≠ a dezgusta
TENTÁ vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].
TENTÁ vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter)
A TENTÁ ~éz tranz. 1) A supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi. 2) (acțiuni) A începe ceva cu scopul de a reuși. /<fr. tenter
tentà v. a ispiti.
*tentéz v. tr. (lat. tentare). Încerc, ispitesc: l-a tentat diavolu.
TENTA vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

tentare dex

Intrare: tenta
tenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tentat
tentat participiu
tentare infinitiv lung