Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru tentant

TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant.
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant.
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. sg. tentántă, pl. tentánte
TENTÁNT adj. v. ademenitor.
Tentant ≠ dezgustător, scârbos
TENTÁNT, -Ă adj. Care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor. [Cf. fr. tentant].
TENTÁNT, -Ă adj. care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor. (< fr. tentant)
TENTÁNT ~tă (~ți, ~te) Care tentează; ispititor; îmbietor. /<fr. tentant
TENTANT adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător. (O perspectivă ~.)

Tentant dex online | sinonim

Tentant definitie

Intrare: tentant
tentant adjectiv