Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru tentacular

TENTACUL├üR, -─é, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. ÔÇô Din fr. tentaculaire.
TENTACUL├üR, -─é, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. ÔÇô Din fr. tentaculaire.
TENTACUL├üR, -─é, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor, ca de tentacule, ca un tentacul. Insomnia nu e chinuitoare doar pentru c─â ├«╚Ťi scurteaz─â odihna, ci mai ales prin g├«ndurile negre ce-╚Ťi inspir─â ╚Öi care te ├«nf─â╚Öoar─â ├«ntr-o re╚Ťea tentacular─â. REBREANU, R. I 52.
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. sg. tentaculára, pl. tentaculáre
TENTACUL├üR, -─é adj. 1. Cu tentacule, de natura tentaculelor. 2. Care se dezvolt─â ├«n toate direc╚Ťiile. [Cf. fr. tentaculaire].
TENTACUL├üR, -─é adj. 1. referitor la tentacule, cu tentacule. 2. care se ├«ntinde ├«n maniera tentaculelor, ├«n toate direc╚Ťiile. (< fr. tentaculaire)
TENTACUL├üR ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de tentacule; propriu tentaculelor. 2) Care este asem─ân─âtor cu un tentacul; ca un tentacul. /<fr. tentaculaire

Tentacular dex online | sinonim

Tentacular definitie

Intrare: tentacular
tentacular adjectiv