tentacular definitie

8 definiții pentru tentacular

TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire.
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire.
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor, ca de tentacule, ca un tentacul. Insomnia nu e chinuitoare doar pentru că îți scurtează odihna, ci mai ales prin gîndurile negre ce-ți inspiră și care te înfășoară într-o rețea tentaculară. REBREANU, R. I 52.
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. sg. tentaculára, pl. tentaculáre
TENTACULÁR, -Ă adj. 1. Cu tentacule, de natura tentaculelor. 2. Care se dezvoltă în toate direcțiile. [Cf. fr. tentaculaire].
TENTACULÁR, -Ă adj. 1. referitor la tentacule, cu tentacule. 2. care se întinde în maniera tentaculelor, în toate direcțiile. (< fr. tentaculaire)
TENTACULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de tentacule; propriu tentaculelor. 2) Care este asemănător cu un tentacul; ca un tentacul. /<fr. tentaculaire

tentacular dex

Intrare: tentacular
tentacular adjectiv