tentă definitie

2 intrări

22 definiții pentru tentă

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.
TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte.
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.
TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte.
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni. În această curgere fără întoarcere, doar spiritul omului... e tentat să meargă în sens invers, pe deasupra întîmplărilor. BOGZA, C. O. 14.
TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș și de apă sau de o culoare și de apă, folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită. ♦ Nuanță a unei culori.
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte
tentá vb., ind. prez. 1 sg. tentéz, 3 sg. și pl. tenteáză
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte
TENTÁ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)
TÉNTĂ s. v. nuanță.
A tenta ≠ a dezgusta
TENTÁ vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].
TÉNTĂ s.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). [< fr. teinte].
TENTÁ vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter)
TÉNTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte)
A TENTÁ ~éz tranz. 1) A supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi. 2) (acțiuni) A începe ceva cu scopul de a reuși. /<fr. tenter
TÉNTĂ ~e f. 1) Amestec de vopsele folosit în pictură pentru a obține nuanța dorită. 2) Nuanță obținută prin amestecul mai multor culori. 3) Suprafață a unei imagini, realizate cu un astfel de amestec. /<fr. teinte
tentà v. a ispiti.
*tentéz v. tr. (lat. tentare). Încerc, ispitesc: l-a tentat diavolu.
TENTA vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

tentă dex

Intrare: tentă
tentă substantiv feminin
Intrare: tenta
tenta verb grupa I conjugarea a II-a