TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer.

TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer.

tensométru (-me-tru) s. n., art. tensométrul; pl. tensométre

tensométru s. n. (sil. -tru), art. tensométrul; pl. tensométre

TENSOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea deformației pieselor supuse la tensiuni exterioare. [< fr. tensomètre, cf. germ. Tensometer].

TENSOMÉTRU s. n. dispozitiv folosit în tensometrie. (< fr. tensomètre)

TENSOMÉTRU ~e n. Dispozitiv pentru măsurarea deformațiilor pieselor supuse la tensiuni exterioare. /<fr. tensometre, germ. Tensometter

TENSO- „alungire, deformație”. ◊ L. tensus „întins, alungit” > fr. tenso-, germ. id., engl. id > rom. tenso-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformărilor; ~metru (v. -metru1) s. n., instrument pentru măsurarea deformației pieselor supuse la tensiuni exterioare.