tensometrie definitie

8 definiții pentru tensometrie

TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie.
TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie.
tensometríe (-me-tri-) s. f., art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei
tensometríe s. f. (sil. -tri-), art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei
TENSOMETRÍE s.f. Determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor. [Gen. -iei. / < fr. tensométrie, cf. lat. tensus – întins, gr. metron – măsură].
TENSOMETRÍE s. f. metodă experimentală de determinare a deformărilor din corpurile solide supuse unor tensiuni mecanice prin măsurarea deformațiilor liniare. (< fr. tensométrie)
TENSOMETRÍE f. Determinare a tensiunilor pieselor finite supuse la solicitări. /<fr. tensométrie
TENSO- „alungire, deformație”. ◊ L. tensus „întins, alungit” > fr. tenso-, germ. id., engl. id > rom. tenso-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformărilor; ~metru (v. -metru1) s. n., instrument pentru măsurarea deformației pieselor supuse la tensiuni exterioare.

tensometrie dex

Intrare: tensometrie
tensometrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-