TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.

TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.

tensioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. tensionéz, 3 sg. și pl. tensioneáză

TENSIONÁ vb. 1. v. întinde. 2. v. încorda.

TENSIONÁ vb. I. tr. 1. (Tehn.) A întinde. 2. A produce încordare, tensiune. [Pron. -si-o-. / < fr. tensionner].

TENSIONÁ vb. tr. 1. a întinde fibre, coarde elastice (prin procedee mecanice). 2. a produce încordare. (< fr. tensionner)

A TENSIONÁ ~éz tranz. 1) tehn. (corpuri elastice) A trage, mărind dimensiunile (lungind sau lărgind). 2) (situații, relații) A aduce în stare de tensiune. [Sil. -si-o-] /<fr. tensionner

TENSIONA vb. a încorda, a întinde, a trage. (A ~ firele textile.)

tensioná vb. I A produce încordare ◊ „Dar un joc simulat, inautentic, un joc ce nu decomprimă, ci tensionează spiritul, o falsă jubilație [...]” R.lit. 9 V 74 p. 5 (din tensiune; V. Guțu Romalo C.G. 168169, atestări din 1971)