TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Aparat de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează tensiunea arterială. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiomètre.

TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Aparat de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează tensiunea arterială. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiomètre.

TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Instrument de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Instrument pentru măsurat tensiunea arterială.

tensiométru (-si-o-me-tru) s. n., art. tensiométrul; pl. tensiométre

tensiométru s. n. (sil. -si-o-, -tru), art. tensiométrul; pl. tensiométre

TENSIOMÉTRU s. (MED.) sfigmomanometru, sfigmometru, sfigmotensiometru.

TENSIOMÉTRU s.n. 1. Aparat folosit pentru măsurarea tensiunii superficiale a lichidelor. 2. Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale; sfigmometru. 3. Instrument pentru măsurarea deformărilor unui corp supus la tensiuni exterioare. [Pron. -si-o-. / < fr. tensiomètre].

TENSIOMÉTRU s. n. 1. aparat în tensiometrie. 2. sfigmomanometru. 3. instrument pentru măsurarea deformărilor unui corp supus la tensiuni exterioare. (< fr. tensiomètre)

TENSIOMÉTRU ~e n. 1) Aparat pentru determinarea tensiunii superficiale a unui lichid. 2) med. Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale. [Sil. -si-o-me-tru] /<fr. tensiometre

TENSIO- „tensiune”. ◊ L. tensio „întindere, alungire” > fr. tensio-, engl. id. > rom. tensio-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul tensiunilor mecanice în materialele transparente, utilizînd fenomenul de birefringență tensională; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument pentru determinarea tensiunii arteriale. 2. Aparat de măsurat tensiunea superficială a fluidelor. 3. Instrument cu care se măsoară deformările unui corp supus unor tensiuni exterioare.