TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia.

TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia.

TÉNIE, tenii, s. f. Vierme care trăiește ca parazit în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică.

ténie (-ni-e-) s. f., art. ténia (-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (-ni-i-)

ténie s. f. (sil. -ni-e-), art. ténia (sil. -ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (sil. -ni-i-)

TÉNIE s. (ZOOL.; Taenia) panglică, (Mold.) cordea.

TÉNIE s.f. 1. Vierme parazit care trăiește în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; (pop.) panglică. 2. Structură anatomică în formă de bandă, de panglică. [Gen. -iei. / < fr. ténia, taenia, cf. lat. taenia, gr. tainia – panglică].

TÉNIE1 s. f. 1. vierme parazit, în formă de panglică, în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore. 2. structură anatomică în formă de panglică. (< fr. ténia, lat. taenia)

-TENÍE2 elem. teni(o)-.

TENI(O)-, -TENÍE elem. „tenie, panglică”. (< fr. téni/o/-, -ténie, cf. lat. taenia, gr. tainia)

TÉNIE ~i f. Vierme intestinal cu corpul plat și foarte lung, care parazitează, mai ales, în intestinul subțire; cordea; panglică. [G.-D. teniei. Sil. -ni-e] /<lat. taenia, fr. ténia

tenia f. panglică, vierme intestinal ce poate ajunge până la o lungime de 20 metri.

*ténie f. (lat. táenia, vgr. tainia). Med. Un lung verme intestinal numit și cordică, panglică și verme solitar.

TENIE s. (ZOOL.; Taenia) panglică, (Mold.) cordea.

Ten/ă, -ciul, -ea, -i, -ie v. Eftimie III 7, 8.

-TENIE „panglică, bandă”. ◊ gr. tainia „bandă, panglică” > fr. -ténie, germ. id., it. -tenia, engl. id. > rom. -tenie.