tenebră definitie

11 definiții pentru tenebră

TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae.
TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat. tenebrae.
TENÉBRĂ, tenebre,s. f. (Livresc; rar la sg.) Întuneric, întunecime, beznă, obscuritate. Flacăra a țișnit în aer, albastră, împrăștiind tenebrele. BOGZA, Ț. 74. În momente cînd, după îndelungi tenebre, se aprindeau pe vaste orizonturi zorile. CARAGIALE, O. VII 245. Aș vrea... Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint. EMINESCU, O. I 6.
tenébră (livr.) (-ne-bră) s. f., g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre
tenébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre
TENÉBRE s. pl. v. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate.
TENÉBRE s.f.pl. (Liv.) Întunecime, beznă, întuneric, obscuritate. [Sg. tenebră. / < fr. ténèbres, cf. it. tenebre, lat. tenebrae].
TENÉBRĂ s. f. 1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate. 2. (fig.) necunoaștere, ignoranță. (< fr. ténètres, lat. tenebrae)
TENÉBRĂ ~e f. mai ales la pl. Întuneric de nepătruns; obscuritate adâncă; beznă. [Sil. -ne-bră] /<fr. ténebres
tenebre f. pl. (poetic) întuneric: a codrului tenebre, poetic labirint EM.
tenebre s. pl. v. BEZNĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE.

tenebră dex

Intrare: tenebră
tenebră substantiv feminin
  • silabisire: -bră