TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate.

TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate.

TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. Apologeții ideologiei burgheze acuză pe scriitorii sovietici, și chiar pe scriitorii progresiști ai Apusului, de tendențiozitate. V. ROM. decembrie 1953, 265. Noi ne mîndrim... cu tendențiozitatea literaturii noastre. SAHIA, U.R.S.S. 160.

tendențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. tendențiozitắții

tendențiozitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. tendențiozității

TENDENȚIOZITÁTE s. tendenționism.

TENDENȚIOZITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este tendențios; tendenționism. [Pron. -ți-o-. / cf. it. tendenziosità].

TENDENȚIOZITÁTE s. f. faptul de a fi tendențios. (< it. tendenziosità)

TENDENȚIOZITÁTE f. 1) Caracter tendențios. 2) Manifestare tendențioasă. /<it. tendenziosita

TENDENȚIOZITATE s. tendenționism.