Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru tendențiozitate

TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate.
TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate.
TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. Apologeții ideologiei burgheze acuză pe scriitorii sovietici, și chiar pe scriitorii progresiști ai Apusului, de tendențiozitate. V. ROM. decembrie 1953, 265. Noi ne mîndrim... cu tendențiozitatea literaturii noastre. SAHIA, U.R.S.S. 160.
tendențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. tendențiozitắții
tendențiozitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. tendențiozității
TENDENȚIOZITÁTE s. tendenționism.
TENDENȚIOZITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este tendențios; tendenționism. [Pron. -ți-o-. / cf. it. tendenziosità].
TENDENȚIOZITÁTE s. f. faptul de a fi tendențios. (< it. tendenziosità)
TENDENȚIOZITÁTE f. 1) Caracter tendențios. 2) Manifestare tendențioasă. /<it. tendenziosita
TENDENȚIOZITATE s. tendenționism.

tendențiozitate definitie

tendențiozitate dex

Intrare: tendențiozitate
tendențiozitate substantiv feminin
  • silabisire: -ți-o-