9 definiții pentru tendenționism
TENDENȚIONÍSM s. n. Tendențiozitate. ♦ Denumire generică a orientărilor literare și artistice care declară drept principal criteriu valoric al operei de artă abordarea unei tematici cu caracter pronunțat politic, social, etic, ignorând criteriile estetice. [
Pr.: -ți-o-] – Din
tendențios. TENDENȚIONÍSM s. n. (Rar) Tendențiozitate. [
Pr.: -ți-o-] – Din
tendențios. TENDENȚIONÍSM s. n. Însușirea de a fi tendențios; tendențiozitate. Referindu-se la tendenționismul literaturii sovietice, afirmă că ea nu se teme de această acuzare. SAHIA, U.R.S.S. 160. Apărătorii tendințelor sociale în artă nu lămuresc destul deosebirea cea mare ce există între tendenționism și tezism. GHEREA, ST. CR. I 301.
tendenționísm (-ți-o-)
s. n. tendenționísm s. n. (sil. -ți-o-) TENDENȚIONÍSM s. v. tendențiozitate. TENDENȚIONÍSM s.n. (Rar) Tendențiozitate. ♦ Proprietate a operei de artă de a reflecta tendințele mediului natural și social care o determină. [Pron. -ți-o-. / <
tendențios + -ism].
TENDENȚIONÍSM s. n. proprietate a unei opere de artă de a reflecta tendințele mediului natural și social care o determină. (< tendențios + -ism)
TENDENȚIONISM s. tendențiozitate. Tendenționism dex online | sinonim
Tendenționism definitie
Intrare: tendenționism
tendenționism substantiv neutru