tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc.