Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru tenacitate

TENACIT├üTE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi tenace (1); st─âruin╚Ť─â, perseveren╚Ť─â, d├órzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub ac╚Ťiunea unor solicit─âri exterioare, ├«nainte de a se rupe. ÔÖŽ M─ârime caracteristic─â unui material solid, egal─â cu deforma╚Ťia lui specific─â la rupere. ÔÇô Din fr. t├ęnacit├ę, lat. tenacitas, -atis.
TENACIT├üTE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi tenace (1); st─âruin╚Ť─â, perseveren╚Ť─â, d├órzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub ac╚Ťiunea unor solicit─âri exterioare, ├«nainte de a se rupe. ÔÖŽ M─ârime caracteristic─â unui material solid, egal─â cu deforma╚Ťia lui specific─â la rupere. ÔÇô Din fr. t├ęnacit├ę, lat. tenacitas, -atis.
TENACIT├üTE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi tenace; st─âruin╚Ť─â, persisten╚Ť─â, perseveren╚Ť─â, ├«nd├«rjire. Acela╚Öi sunet straniu... ├«l iau mereu de la ├«nceput... cu o perseveren╚Ť─â ╚Öi cu o tenacitate care p├«n─â la urm─â par ╚Öi ele o adev─ârat─â for╚Ť─â cosmic─â. BOGZA, C. O. 397. Femeia p─âru ├«ncurcat─â, ├«ns─â ├«╚Öi urm─âri g├«ndul cu tenacitate. CAMIL PETRESCU, N. 105. 2. Proprietatea corpurilor solide de a rezista la rupere. Tenacitatea fierului. ÔÖŽ M─ârime caracteristic─â a unui material solid, egal─â cu deforma╚Ťia lui specific─â la rupere.
tenacit├íte s. f., g.-d. art. tenacitß║»╚Ťii
tenacit├íte s. f., g.-d. art. tenacit─â╚Ťii
TENACIT├üTE s. 1. v. st─âruin╚Ť─â. 2. perseveren╚Ť─â, r─âbdare, st─âruin╚Ť─â. (Dovede╚Öte mult─â ~ ├«n ac╚Ťiunile sale.) 3. d├órzenie, ├«nc─âp─â╚Ť├ónare, ├«nd─âr─âtnicie, perseveren╚Ť─â, persisten╚Ť─â, st─âruin╚Ť─â, (rar) cerbicie. (Obiectiv urm─ârit cu ~.) 4. v. t─ârie.
TENACIT├üTE s.f. 1. Calitatea de a fi tenace; st─âruin╚Ť─â, ├«nd├órjire, perseveren╚Ť─â. 2. Calitatea unui corp de a fi rezistent la rupere. [Cf. fr. t├ęnacit├ę, it. tenacit├á].
TENACIT├üTE s. f. 1. calitatea de a fi tenace; st─âruin╚Ť─â, perseveren╚Ť─â. 2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere. (< fr. tenacit├ę, lat. tenacitas)
TENACIT├üTE f. 1) Caracter tenace; asiduitate; insisten╚Ť─â; perseveren╚Ť─â. 2) tehn. Capacitate de rezisten╚Ť─â la rupere. [G.-D. tenacit─â╚Ťii] /<fr. tenacit├ę, lat. tenacitas, ~atis
tenacitate f. 1. caracterul celor tenace; 2. fig. aderare neclintit─â la o idee, la un proiect; 3. perzisten╚Ť─â, calitatea celor ce dureaz─â.
*tenacitáte f. (lat. tenácitas, -átis). Calitatea de a fi tenace.
TENACITATE s. 1. insisten╚Ť─â, perseveren╚Ť─â, persisten╚Ť─â, statornicie, st─âruin╚Ť─â, (rar) persevera╚Ťie, (├«nv.) st─âruial─â, st─âruire. (O ~ demn─â de laud─â.) 2. perseveren╚Ť─â, r─âbdare, st─âruin╚Ť─â. (Dovede╚Öte mult─â ~ ├«n ac╚Ťiunile sale.) 3. d├«rzenie, ├«nc─âp─â╚Ť├«nare, ├«nd─âr─âtnicie, perseveren╚Ť─â, persisten╚Ť─â, st─âruin╚Ť─â, (rar) cerbicie. (Obiectiv urm─ârit cu ~.) 4. duritate, rezisten╚Ť─â, soliditate, t─ârie. (~ unui metal.)

Tenacitate dex online | sinonim

Tenacitate definitie

Intrare: tenacitate
tenacitate substantiv feminin