Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru tenace

TEN├üCE, tenaci, -ce, adj. 1. St─âruitor, perseverent; persistent, d├órz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezint─â tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. ÔÇô Din fr. tenace, lat. tenax, -acis.
TEN├üCE, tenaci, -ce, adj. 1. St─âruitor, perseverent; persistent, d├órz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezint─â tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. ÔÇô Din fr. tenace, lat. tenax, -acis.
TEN├üCE, tenaci, -e, adj. 1. St─âruitor, perseverent, persistent, d├«rz, ├«nd├«rjit. Te rog foarte mult, insinu─â tenacea Auric─â... s─â nu vii niciodat─â prin fa╚Ť─â. C─éLINESCU, E. O. I 72. Radu Com╚Öa se ├«nduio╚Ö─â de aceast─â durere tenace. C. PETRESCU, ├Ä. II 81. ÔŚŐ (Adverbial) Sfredelul de o╚Ťel ron╚Ť─âie tenace ├«n st├«ncile subp─âm├«ntene. C. PETRESCU, R. DR. 274. 2. (Despre corpurile solide, mai ales despre metale) Care poate c─âp─âta deforma╚Ťii permanente c├«nd este supus unor for╚Ťe exterioare; care rezist─â la rupere, care se desface cu greu. Fierul e tenace.
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
TENÁCE adj. 1. v. stăruitor. 2. perseverent, răbdător, stăruitor, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dârz, îndârjit, perseverent, stăruitor. (O muncă ~.) 4. v. perseverent. 5. v. tare.
TENÁCE adj. 1. Dârz, stăruitor, perseverent. 2. (Despre un material) Rezistent la rupere; dur, tare. [< fr., it. tenace, cf. lat. tenax].
TENÁCE adj. 1. dârz, stăruitor, perseverent. 2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare. (< fr. tenace, lat. tenax)
ten├íc (-ce), s. n. ÔÇô Suport pentru manuscrisul utilizat de ze╚Ťar. Germ. Tenakel (Candrea).
TEN├üCE ~ (~i) 1) (despre persoane) Care ├«╚Öi respect─â opiniile ╚Öi deciziile cu fermitate; perseverent; st─âruitor; insistent. 2) (despre manifest─âri ale oamenilor) Care denot─â d├órzenie puternic─â. Voin╚Ť─â tenace. 3) (despre corpuri dure) Care rezist─â la ac╚Ťiunea for╚Ťelor externe; rezistent la rupere. /<fr. tenace, it. tenace, lat. tenax, ~acis
tenace a. tare alipit, anevoie de smuls: cleiu tenace; 2. fig. care ╚Ťine cu ├«nd─âr─âtnicie la ideile sale; 3. anevoie de st├órpit: prejudiciu tenace.
*ten├íce adj., pl. f. tot ce (lat. tenax, d. ten├ęre, a ╚Ťinea). Care se ╚Ťine tare: cle─ş tenace, feru e tenace. Fig. Gre┼ş de st├«rpit: supersti╚Ťiune tenace. Care nu se las─â, care nu renun╚Ť─â u╚Öor: solicitator tenace. Care ╚Ťine minte bine: memorie tenace. Adv. Cu tenacitate.
TENACE adj. 1. insistent, perseverent, persistent, r─âzb─ât─âtor, statornic, st─âruitor, (livr.) persuasiv, (rar) str─âb─ât─âtor. (Om ~ ├«n ac╚Ťiunile ├«ncepute.) 2. perseverent, r─âbd─âtor, st─âruitor, (livr.) pacient, (rar) r─âbduriu, (ast─âzi rar) str─âduitor, (pop.) pilos, (├«nv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. d├«rz, ├«nd├«rjit, perseverent, st─âruitor. (O munc─â ~.) 4. asiduu, insistent, perseverent, silitor, s├«rguincios, s├«rguitor, st─âruitor, sus╚Ťinut, zelos. (Eforturi ~.) 5. dur, rezistent, solid, tare, (pop.) ╚Ťeap─ân, v├«rtos. (Un material ~.)

Tenace dex online | sinonim

Tenace definitie

Intrare: tenace
tenace adjectiv
Intrare: tenac
tenac