Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru temporal

TEMPOR├üL1, temporale, s. n. Os pereche a╚Öezat de o parte ╚Öi de alta a cutiei craniene, ├«n regiunea t├ómplelor, fiind cuprins ├«ntre occipital, parietal ╚Öi sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt insera╚Ťi mu╚Öchii g├ótului. ÔŚŐ (Adjectival) Os temporal. ÔÖŽ (Adjectival) Care apar╚Ťine regiunii t├ómplelor, privitor la aceast─â regiune. ÔÇô Din fr. temporal.
TEMPOR├üL2, -─é, temporali, -e, adj. Care indic─â timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ÔŚŐ Propozi╚Ťie (circumstan╚Ťial─â) temporal─â (╚Öi substantivat, f.) = propozi╚Ťie care arat─â timpul ├«n care se petrece ac╚Ťiunea din propozi╚Ťia regent─â, av├ónd func╚Ťia unui complement circumstan╚Ťial de timp. Conjunc╚Ťie temporal─â = conjunc╚Ťie care introduce o propozi╚Ťie temporal─â. ÔÇô Din fr. temporel.
TEMPOR├üL1, temporale, s. n. Os pereche a╚Öezat de o parte ╚Öi de alta a cutiei craniene, ├«n regiunea t├ómplelor, fiind cuprins ├«ntre occipital, parietal ╚Öi sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt insera╚Ťi mu╚Öchii g├ótului. ÔÖŽ (Adjectival) Os temporal. ÔÖŽ (Adjectival) Care apar╚Ťine regiunii t├ómplelor, privitor la aceast─â regiune. ÔÇô Din fr. temporal.
TEMPOR├üL2, -─é, temporali, -e, adj. Care indic─â timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ÔÖŽ Propozi╚Ťie (circumstan╚Ťial─â) temporal─â (╚Öi substantivat, f.) = propozi╚Ťie care arat─â timpul ├«n care se petrece ac╚Ťiunea din propozi╚Ťia regent─â, av├ónd func╚Ťiunea unui complement circumstan╚Ťial de timp. Conjunc╚Ťie temporal─â = conjunc╚Ťie care introduce o propozi╚Ťie temporal─â. ÔÇô Din fr. temporel.
TEMPORÁL, -Ă, temporali, -e, adj. (Numai în expr.; și substantivat, n.) Os temporal = os al tîmplei. Temporalele... situate sub oasele parietale, închid cutia craniană pe laturi în jos. ANATOMIA 148.
!temporál1 (referitor la timp/la tâmplă) adj. m., pl. temporáli; f. temporálă, pl. temporále
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporál (privitor la timp) adj. m., pl. temporáli; f. sg. temporálă, pl. temporále
temporál (al tâmplei) s. n., adj. n., pl. temporále
TEMPORÁL adj. v. efemer, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, pieritor, profan, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.
Temporal Ôëá atemporal
TEMPOR├üL1 adj., s.n. (Os) al t├ómplei. [< fr. temporal, cf. lat. temporalis < tempus ÔÇô t├ómpl─â].
TEMPOR├üL2, -─é adj. Care indic─â timpul, privitor la timp, care are loc ├«n timp. ÔÖŽ Propozi╚Ťie temporal─â (╚Öi s.f.) = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care arat─â timpul ├«n care are loc ac╚Ťiunea din propozi╚Ťia regent─â; conjunc╚Ťie temporal─â = conjunc╚Ťie care introduce o propozi╚Ťie temporal─â. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus ÔÇô timp].
TEMPORÁL1 adj., s. n. (os) al tâmplei. (< fr. temporal)
TEMPOR├üL2, -─é adj. care indic─â timpul, referitor la timp; care are loc ├«n timp. ÔÖŽ propozi╚Ťie ~─â (╚Öi s. f.) = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care arat─â timpul de desf─â╚Öurare a ac╚Ťiunii din regent─â; conjunc╚Ťie ~─â = conjunc╚Ťie care introduce o temporal─â. (< fr. temporel)
TEMPOR├üL1 ~─â (~i, ~e) anat. Care ╚Ťine de t├ómple; propriu t├ómplelor. ÔŚŐ (Os) ~ os-pereche al craniului din regiunea t├ómplelor. /<fr. temporal
TEMPOR├üL2 ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de timp; propriu timpului. Limitele ~e. ÔŚŐ (Propozi╚Ťie) ~─â propozi╚Ťie suborbonat─â care arat─â timpul ├«n care se petrece ac╚Ťiunea din propozi╚Ťia regent─â; circumstan╚Ťial─â de timp. Conjunc╚Ťie ~─â conjunc╚Ťie care introduce o propozi╚Ťie subordonat─â de timp. /<fr. temporel
temporal a. 1. care trece cu timpul, peritor (├«n opozi╚Ťiune cu etern): bunuri temporale; 2. privitor la interesele p─âm├ónte╚Öti (├«n opozi╚Ťiune cu spiritual): putere temporal─â; 3. secular (├«n opozi╚Ťiune cu ecleziastic): jurisdic╚Ťiune temporal─â.
1) *tempor├íl, -─â adj. (lat. temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trec─âtor (├«n opoz. cu etern): existen╚Ťa temporal─â a omulu─ş. Material, secular, p─âm├«ntesc, lumesc (├«n opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporal─â a papilor (c├«nd era┼ş suveran─ş teritorial─ş), tribunal temporal. Adv. A tr─âi temporal.
2) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Anat. De la tîmple: oasele temporale.
temporal adj. v. EFEMER. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÎNTEAN. PIERITOR. PROFAN. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.
TEMPOR├üL, -─é adj. (cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus ÔÇô timp): ├«n sintagmele circumstan╚Ťial temporal ╚Öi circumstan╚Ťial─â temporal─â (v.).

Temporal dex online | sinonim

Temporal definitie

Intrare: temporal
temporal adjectiv substantiv neutru adjectiv neutru