Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru tempo

T├ëMPO, tempouri, s. n. 1. Vitez─â, iu╚Ťeal─â cu care se, execut─â o pies─â muzical─â, conform con╚Ťinutului ╚Öi caracterului ei. ÔÖŽ Ritm, caden╚Ť─â. 2. (Lingv.) Vitez─â de succesiune a silabelor cuvintelor ├«n cursul vorbirii; ritm al vorbirii. ÔÇô Din it., fr. tempo.
T├ëMPO s. n. 1. Vitez─â, iu╚Ťeal─â cu care se execut─â o pies─â muzical─â, conform con╚Ťinutului ╚Öi caracterului ei. ÔÖŽ Ritm, caden╚Ť─â. 2. (Lingv.) Vitez─â de succesiune a silabelor cuvintelor ├«n cursul vorbirii; ritm al vorbirii. ÔÇô Din it., fr. tempo.
T├ëMPO s. n. (De obicei invar.) Grad de repeziciune cu care trebuie c├«ntat─â o compozi╚Ťie muzical─â, conform con╚Ťinutului ╚Öi caracterului ei. Sim╚Ťise ├«ngrozit, dup─â jocul oglinzilor, c─â orchestra ├«╚Öi accelerase tempo. CAMIL PETRESCU, N. 30. ÔÖŽ Ritm, caden╚Ť─â. Limba rom├«n─â are un ritm ┬źmijlociu┬╗: tempo-ul vorbirii obi╚Önuite a rom├«nilor este potrivit de repede. IORDAN, L. R. 165. Lucr─âtorii voinici ╚Öi sprinteni... intrar─â ├«n r├«u. Lucrarea lor de degajare a trunchiurilor se f─âcea ├«ntr-un tempo ritmat ╚Öi melodios. SADOVEANU, O. A. II 208.
a t├ęmpo (it.) loc. adv.
t├ęmpo s. n., art. t├ęmpoul; pl. t├ęmpouri
a t├ęmpo loc. adv.
t├ęmpo s. n., art. temp├│ul/t├ęmpoul
T├ëMPO s. 1. (MUZ.) mi╚Öcare, (├«nv.) moviment. 2. caden╚Ť─â, ritm. (Merge ├«ntr-un ~ sus╚Ťinut.)
A T├ëMPO loc. adv. (Muz.; ca indica╚Ťie de execu╚Ťie) ├Än tact, ├«n mi╚Öcarea prescris─â. [< it. a tempo].
T├ëMPO s.n. 1. Mi╚Öcare, grad de rapiditate cu care trebuie c├óntat─â o pies─â muzical─â. ÔÖŽ Ritm, caden╚Ť─â. 2. (Lingv.) Vitez─â de succesiune a silabelor cuvintelor ├«n cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indica╚Ťie de execu╚Ťie) = revenind la mi╚Öcarea de la ├«nceput. [Art. temp├│ul. / < it., fr. tempo].
A TÉMPO loc. adv. (muz.) (revenind) la același tempo (de mai înainte). (< it. a tempo)
T├ëMPO I. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executat─â o lucrare muzical─â; mi╚Öcare, ritm, caden╚Ť─â. II. adv. (muz.) a ~ = revenind la mi╚Öcarea de la ├«nceput. (< it., fr. tempo)
T├ëMPO n. 1) muz. Vitez─â de executare a unei lucr─âri. 2) Vitez─â de desf─â╚Öurare a unei ac╚Ťiuni; ritm. 3) lingv. Vitez─â de pronun╚Ťare a cuvintelor ├«n timpul vorbirii; ritm al vorbirii. [Art. temp├│ul; Acc. ╚Öi t├ęmpoul] /< it., fr. tempo
*t├ęmpo n. (cuv. it.). Muz. Ritm, caden╚Ť─â, m─âsura timpulu─ş.
TEMPO s. 1. (MUZ.) mi╚Öcare, (├«nv.) moviment. 2. caden╚Ť─â, ritm. (Merge ├«ntr-un ~ sus╚Ťinut.)
a tempo (loc. it.) v. al tempo.
a(l) primo tempo (loc. it., ÔÇ×la primul tempoÔÇŁ), indica╚Ťie de revenire la mi╚Öcarea ini╚Ťial─â dup─â una sau mai multe modific─âri de tempo (2); abrev.: Iot. sau t.Io.
a(l) tempo (loc. it., ÔÇ×la tempoÔÇŁ), indica╚Ťie de revenire la mi╚Öcarea ini╚Ťial─â ├«n urma unei modific─âri provizorii de tempo (2) printr-o alt─â indica╚Ťie de gr─âbire sau r─ârire. Abrev.: a.t.
istesso tempo (lÔÇÖistesso tempo ╚Öi lo stesso tempo) (loc. it. ÔÇ×tempo egal, identicÔÇŁ), indica╚Ťie utilizat─â ├«n dreptul unei schimb─âri de m─âsur─â* pentru a atrage aten╚Ťia asupra egalit─â╚Ťii dintre unit─â╚Ťile de m─âsur─â (de ex.: ÔÖ¬ = ÔÖ¬, ├«n schimbarea 3/4 sau 4/4); c├ónd unitatea de timp se schimb─â, indica╚Ťia arat─â c─â o m─âsur─â este egal─â cu cealalt─â (├«n schimbarea 2/4 sau 6/8). Pentru evitarea confuziilor, i. este ├«nlocuit─â cu indicarea exact─â a valorilor (II, 1) de note* ce trebuie s─â r─âm├ón─â echivalente.
tempo (cuv. it. ÔÇ×timpÔÇŁ; la pl. tempi; lat. tempus) 1. (Sens ini╚Ťial) Timp (I, 2) al m─âsurii*. 2. Gradul de iu╚Ťeal─â cu care trebuie executat─â o lucrare muzical─â. Factor important pentru redarea exact─â a caracterului unei compozi╚Ťii (1) muzicale, t. trebuie indicat cu aceea╚Öi precizie ca ╚Öi ├«n─âl╚Ťimile (2), duratele (II) ╚Öi intensit─â╚Ťile (2) sunetelor. Dar abia ├«ncep├ónd cu sec. 19, datorit─â metronomului*, aceast─â notare exact─â a devenit posibil─â. Mai ├«nainte, t. era p─âstrat prin tradi╚Ťie, l─âsat la libera alegere a interpretului sau stabilit pe baza unor termeni conven╚Ťionali ÔÇô cu valoare relativ─â ÔÇô folosi╚Ťi ╚Öi ast─âzi. Ace╚Öti termeni, de origine it., privind mi╚Öcarea propriu-zis─â (largo*, lento*, adagio*, andante*, moderato*, allegretto*, allegro*, presto* etc.) pot fi completa╚Ťi cu unele indica╚Ťii referitoare la caracterul muzicii (giocoso, scherzando, con anima, con brio, con spirito, con moto, con fuoco, mosso, agitato, appassionato, energico, malinconico, mesto, tranquillo, amabile, semplice, grazioso, cantabile, misterioso etc.). Numeroase indica╚Ťii de mi╚Öcare ╚Öi caracter apar ╚Öi ├«n alte limbi (germ., fr.), ├«n special atunci c├ónd termenii conven╚Ťionali se dovedesc insuficien╚Ťi. Al─âturi de ace╚Öti termeni, pentru a stabili cu precizie t., trebuie s─â existe ╚Öi indica╚Ťia metronomic─â (num─ârul de b─ât─âi pe minut, fiecare b─âtaie corespunz├ónd de obicei unei note cu valoare* de p─âtrime ÔÇô v. metronom). ├Än cuprinsul aceleia╚Öi piese pot ap─ârea schimb─âri de t., care trebuie notate la fel de precis, ╚Öi reveniri la mi╚Öcarea ini╚Ťial─â (cu indica╚Ťia a t. sau t. primo). Uneori schimb─ârile se fac treptat, ├«n acest caz fiind necesari termeni agogici* care indic─â o r─ârire a t. (allargando*, rallantendo*, ritenuto* etc.) sau o accelerare (accelerando*, precipitando*, stretto*, stringendo* etc.). T. poate fi indicat, ├«n unele cazuri, prin referirea la o mi╚Öcare cunoscut─â: t. di minueto, t. di mazurka, t. di Walzer, t. di marcia, Alla siciliana, AllÔÇÖongarese*, Alla turca. V. mi╚Öcare (2).
tempo rubato (loc. it. ÔÇ×durat─â furat─âÔÇŁ), indica╚Ťie ╚Öi implicit manier─â de interpretare care const─â ├«n modificarea unor durate (II) ├«n timp ce pulsa╚Ťia metric─â se men╚Ťine neschimbat─â. Termenul a fost introdus de P. Fr. Tosi (Opinioni deÔÇÖ cantori antichi e moderni, 1723). Indica╚Ťii ╚Öi recomand─âri practice privind aceast─â manier─â se g─âsesc deja ├«n scrierile lui Zacconi (1592), Peri (1600), Caccini (1602), apoi, dup─â Tosi, la Quantz (1755), Ch. Ph. E. Bach (1753, 1787), L. Mozart (1756), W.A. Mozart (1777), D.G. T├╝rk (1789). ├Än aceast─â accep╚Ťie a termenului, t. este o manier─â indispensabil─â at├ót ├«n interpretarea monodiei* acompaniate a basului continuu* c├ót ╚Öi ├«n aceea a stilului pianistic mozartian sau chopinian (unde devine un element expresiv deosebit de caracteristic). Unii autori descriu, al─âturi de t. zis ÔÇ×severÔÇŁ (germ. gebundenes t.) ╚Öi un t. liber care const─â ├«n ÔÇ×gr─âbirea ╚Öi re╚Ťinerea capricioas─â a mi╚Öc─ârii ├«n ambele m├óiniÔÇŁ (Czerny, 1846), acesta ├«ns─â, aidoma conceptului parlando rubato adoptat de folclori╚Öti care st─â la baza sistemului (II, 6) ritmic cu acela╚Öi nume, ├«ntr─â ├«n obiectul agogicii*. Confuzia terminologic─â ├«ntre rubato* ╚Öi t. s-a ivit (dup─â Eggebrecht, 1955) ├«n urma dispari╚Ťiei practicii de acomp. de tip baroc*, ├«n timp ce termenul tempo* ╚Öi-a pierdut treptat sensul de ÔÇ×timp, valoare, durat─âÔÇŁ ╚Öi a devenit sinonimul cuvintelor ÔÇ×mi╚Öcare, vitez─âÔÇŁ.

Tempo dex online | sinonim

Tempo definitie

Intrare: tempo
tempo adverb