tempestív adj. m., pl. tempestívi; f. sg. tempestívă, pl. tempestíve

TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].

TEMPESTÍV, -Ă adj. care se întâmplă la timpul potrivit. (< it. tempestivo, lat. tempestivus)