temperanță definitie

12 definiții pentru temperanță

TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.
TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.
TEMPERÁNȚĂ s. f. Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). Desigur că face parte din vreo societate de temperanță. BART, S. M. 102.
temperánță (rar) s. f., g.-d. art. temperánței
temperánță s. f., g.-d. art. temperánței; pl. temperánțe
TEMPERÁNȚĂ s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.
TEMPERÁNȚĂ s.f. Cumpătare, moderație, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia].
TEMPERÁNȚĂ s. f. cumpătare, moderație, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia)
TEMPERÁNȚĂ ~e f. rar Caracter temperat; simț al măsurii; cumpătare; sobrietate; austeritate. /<fr. tempérance, lat. temperantia
temperanță f. virtute care depărtează dela orice: exces, care regulează pasiunile: cumpătare de mâncare și băutură.
*temperánță f., pl. e (fr. tempérance, d. lat. temperantia). Cumpătare, moderațiune (în mîncare și băutură).
temperanță s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

temperanță dex

Intrare: temperanță
temperanță