temperamental definitie

10 definiții pentru temperamental

TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al.
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al.
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Privitor la temperament, de temperament. Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicație de ton, de acțiune și de gamă temperamentală în tot decursul dialogului. CARAGIALE, M. 253.
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. sg. temperamentálă, pl. temperamentále
TEMPERAMENTÁL adj. v. înflăcărat.
TEMPERAMENTÁL, -Ă adj. De temperament, referitor la temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. [< temperament + -al].
TEMPERAMENTÁL, -Ă adj. 1. de temperament, referitor la temperament. 2. plin de energie, de elan, de pasiune. (< engl. temperamental)
TEMPERAMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de temperament; propriu temperamentului. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește temperament; cu temperament; care este plin de energie. /temperament + suf. ~al
TEMPERAMENTAL adj. avîntat, impetuos, înflăcărat, (fig.) arzător. (O manifestare ~.)

temperamental dex

Intrare: temperamental
temperamental adjectiv