Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru temperamental

TEMPERAMENT├üL, -─é, temperamentali, -e, adj. Care apar╚Ťine temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ÔÖŽ Plin de energie, de elan, de pasiune. ÔÇô Temperament + suf. -al.
TEMPERAMENT├üL, -─é, temperamentali, -e, adj. Care apar╚Ťine temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ÔÖŽ Plin de energie, de elan, de pasiune. ÔÇô Temperament + suf. -al.
TEMPERAMENT├üL, -─é, temperamentali, -e, adj. Privitor la temperament, de temperament. Cititorul m─â va ierta c─â nu dau nici o indica╚Ťie de ton, de ac╚Ťiune ╚Öi de gam─â temperamental─â ├«n tot decursul dialogului. CARAGIALE, M. 253.
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. sg. temperamentálă, pl. temperamentále
TEMPERAMENTÁL adj. v. înflăcărat.
TEMPERAMENT├üL, -─é adj. De temperament, referitor la temperament. ÔÖŽ Plin de energie, de elan, de pasiune. [< temperament + -al].
TEMPERAMENTÁL, -Ă adj. 1. de temperament, referitor la temperament. 2. plin de energie, de elan, de pasiune. (< engl. temperamental)
TEMPERAMENT├üL ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de temperament; propriu temperamentului. 2) (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care v─âde╚Öte temperament; cu temperament; care este plin de energie. /temperament + suf. ~al
TEMPERAMENTAL adj. avîntat, impetuos, înflăcărat, (fig.) arzător. (O manifestare ~.)

Temperamental dex online | sinonim

Temperamental definitie

Intrare: temperamental
temperamental adjectiv